"Românul" Crușeveanu și „Protocoalele Înțelepților Sionului”. Care este adevărul despre cea mai controversată apocrifă din istorie?

Despre „Protocoalele Înțelepților Sionului” s-au scris milioane de pagini. Deși savanți reputați au demonstrat că e vorba despre un apocrif, documentul (dacă îi putem spune așa) continuă să exercite și astăzi o fascinație extraordinară. Iar zecile de teorii ale conspirației au găsit în realitatea secolelor XX și XXI nenumărate argumente pentru a continua zarva. Unde s-au născut „Protocoalele Înțelepților Sionului” și, mai ales, cine le-a așternut pe hărtie?

Nici până astăzi nu se știe... „În cimitirul meu din Praga, rabinii trebuiau să spună ceva ușor de înțeles, cu priză populară și într-un fel nou, nu ca infanticidul ritual despre care se vorbea de secole, iar acum oamenii credeau în el ca și în vrăjitoare, era de-ajuns ca să nu le dai voie copiilor să se învârtă în preajma ghetto-urilor.  

Și așa m-am apucat să-mi aștern raportul despre lucrurile nefaste din acea noapte fatidică. Vorbise mai întâi cea de a treisprezecea voce: Părinții noștri le-au transmis aleșilor lui Israel datoria de a se aduna la un loc o dată pe secol în jurul mormântului sfântului Rabin Simeon- Ben Jehuda. Sunt optsprezece secole de când puterea care fusese făgăduită lui Avraam ne-a fost răpită de cruce. Călcat în picioare, umilit de dușmanii săi, neîncetat sub amenințarea morții, de răpiri și violuri de orice fel, înseamnă că tot pământul trebuie să-I aparțină. Nouă ne aparține încă de pe timpurile lui Aaron vițelul de aur.  

Da, zisese atunci rabbi Isascer, când vom fi posesori ai întregului aur de pe pământ, adevărata forță va trece în mâinile noastre.”. Inegalabilul scriitor italian Umberto Eco, în cartea sa „Cimitirul din Praga”, se amuză cu ideea că Protocoalele ar fi fost redactate în secolul XIX de un agent secret italian bântuit de o ură universală. Protocoalele au fost publicate însă prima oară abia la începutul secolul XX de un român din Basarabia, pe numele său de botezPavalachii (Pavel) Crușeveanu. Originea românească a familiei sale e certă. Crușevenii sunt boieri moldoveni scăpătați care au adoptat cultura rusă. Pavalachii, născutla Ghindești (localitatea aflată astăzi în Republica Moldova) pe 27 ianuarie 1860 (pe stil vechi), s-a considerat toată viața un naționalist rus, pravoslavnic, un apărător neînduplecat al țarului.  

Cele mai importante 500 de companii, în Capital. Acum la chioșcuri și online pe edituradecarte.ro

Mocănița de pe Valea Vaserului. Un loc de poveste în Maramureș

Ziarist și politician de extremă dreaptă, Crușevan a demonstrat de la început un antisemitism vehement. În 1903, a tipărit pentru scurt timp la Sankt Petersburg, ziarul „Znamia” (Drapelul). Aici avea să publice în perioada 28 august- 7 septembrie 1904 fragmente din așa-zisul „Program de cucerire a lumii de către evrei”, în fapt prima formă a apocrifei care avea să circule după aceea sub titlul „Protocoalele înțelepților Sionului”.  2.000 de familii de evrei aruncate în stradăși alte atrocități”.

Activitatea politică de o violență și o vehemență specifică celor care și-au uitat originile și încearcă să se arate trup și suflet de partea vreunui imperiu, era cât pe ce să-i aducă moartea lui Crușeveanu. Considerându-l responsabil pentru pogrom, studentul Dașevschi a încercat să-l asasineze, dar i-a provocat doar o rană superficală. Crușeveanu a bravat, refuzând să se lase îngrijit de un medic evreu care i-a oferit ajutorul. Totuși, se pare că teama nu l-a mai părăsit până la sfârșitul vieții. Ieșea din casă înarmat și era însoțit în orice călătorie de bucătarul său personal pentru a nu fi otrăvit. Precauțiile nu i-au fost de mare folos. S-a stins la numai 49 de ani. E drept, de moarte bună.  

Protocoalele i-au supraviețuit însă lui Crușeveanu, ba chiar s-au răspândit în întreaga lume. Niciodată nu s-a găsit vreun document original, vreo probă că ar fi adevărate. Unii istorici spun că ele au la origine un pamflet publicat în 1864 de francmasonul Maurice Joly, sub titlul „Dialog în iad între Machiavelli și Montesquieu. Politica lui Machiavelli în secolul XIX împotriva împăratului Napoleon al III-lea”, completat cu pasaje din nuvela “Biarritz” a lui Hermann Goedsche. Despre toate acestea vă voi povesti, însă, într-un alt articol.