Reamintim că romanul are ca punct central sângerosul Pogrom de la Iaşi, din 29 iunie 1941, în care au fost masacraţi circa 15.000 de evrei. Construit într-o manieră care împleteşte ficţiunea cu realitatea istorică şi scris într-o manieră când tandră, când nemiloasă, „America de peste pogrom” a câştigat încă de la apariţie publicul cititor de toate vârstele.

De un extraordinar dramatism sunt capitolele care descriu suferinţele prizonierilor din trenurile morţii, trimişi să rătăcească pe căile ferate, în condiţii de arşiţă şi supraaglomerare. Pornind de la observaţiile ştiinţifice ale unui medic evreu supravieţuitor, Mihuleac descrie fenomenele halucinogene care au pus stăpânire pe prizonieri, în condiţiile lipsei de oxigen şi de apă.

Pentru a puncta importanţa socială a operei sale, Cătălin Mihuleac se întreabă retoric: „Ce-am fi ştiut despre lagărul de concentrare nazist de la Plaszków, dacă n-ar fi existat romanul lui Thomas Keneally, după care apoi regizorul Steven Spielberg a realizat filmul Lista lui Schindler”?

Cătălin Mihuleac ne-a mai mărturisit că a refuzat până acum două oferte de ecranizare. „Am spus nu, pentru că ofertele au venit din România. Ar fi fost o trădare faţă de cititorii care mi-au confirmat că romanul are potenţial internaţional şi că nu trebuie să-i tai aripile .”

După care, autorul a adăugat: ”Marea forţă a Americii de peste pogrom este că într-un capitol îţi smulge inima, pentru ca în cel următor să ţi-o aşeze la loc. Cartea mea dă dureri de cap, dar tot ea pune comprese reci.”

Amintim că ultima apariţie editorială semnată de Cătălin Mihuleac este „Ultima ţigară a lui Fondane”, volum care conţine 13 microromane gravitând în jurul Holocaustului.