Canadienii sunt uluiţi de reuşitele şcolare ale copiilor imigranţilor români: aceştia au cea mai mică rată de abandon şcolar, doar 10,8%. Ziarul canadian „Globe and Mail“ scrie că românii pun accent pe educaţie dintr-o cutumă înrădăcinată pe vremea regimului comunist.
Dintre cei care s-au înscris în anul 2000 în clasa a IX-a, doar 10,8% au renunţat la frecventarea cursurilor, arată un studiu al Inspectoratului Şcolar din Toronto privind abandonul şcolar.
Publicaţia canadiană „Globe and Mail“ a publicat un reportaj entuziast despre mai multe familii de români ai căror copii sunt premianţi, iar autorul a aflat de la părinţii elevilor că accentul pe educaţie este, în România, o cutumă înrădăcinată pe vremea regimului comunist. Şi comunismul a fost bun la ceva „O cultură a punerii accentului pe educaţie, rezultată probabil ca urmare a anilor trăiţi în comunism, îi plasează pe români în vârful clasei“, scrie „Globe and Mail“, care citează şi studiul Inspectoratului Şcolar din Toronto, efectuat pe elevii de alte naţionalităţi care învaţă în şcolile districtului. Datele publicate arată că elevii din România au cea mai mare rată de absolvire (85,3%) şi cea mai mică rată de abandon şcolar (10,8%). Pentru comparaţie, media generală de abandon în Toronto ajunge la un sfert (24%) dintre elevii înscrişi în anul 2000 în clasa a IX-a.
Marea majoritate a adolescen- ţilor româno-canadieni vor urma cursurile şcolilor la care s-au înscris şi vor părăsi băncile numai după ce vor termina clasa a XII-a, au aflat ziariştii canadieni, după ce au stat de vorbă cu mai multe familii de români. Motivele pentru care familiile de români au ajuns în Toronto sunt diferite, însă toate persoanele intervievate de reporterul canadian au dat aceeaşi explicaţie privind interesul pentru educaţie: în România comunistă, orizonturile erau aproape închise.
„Singura şansă era să ne ţinem de carte“ 
„Ca să ajungi undeva, singura şansă era să ne ţinem de carte“, a declarat Amalia Dina, administrator de sistem la IBM, mama unui băiat de 14 ani înscris la Programul Internaţional de Bacalaureat la Liceul „Victoria Park“. O altă româncă, Martha Teodosiu, partener în firma New Wave Travel, mama unei liceene, a explicat că „educaţia era obligatorie, nici nu se punea problema de abandon şcolar. Ţelul esenţial era să dai la facultate. Creşteai cu asta şi o inoculai şi copiilor tăi“.
Tereza Barta, o româncă plecată din 1991, profesor şi realizator de film la Universitatea York, a povestit despre părinţii din România comunistă: „Indiferent de veniturile pe care le aveau, părinţii angajau meditatori pentru copiii lor, să-i înveţe engleză şi franceză. Era o mentalitate bine înrădăcinată“.
Marcela Lupu are un fiu, Alex, în vârstă de 17 ani, premiat la concursuri de limbi străine, matematică şi sport. Întrebată de ziaristul canadian ce ar face dacă fiul ei ar anunţa-o într-o zi că renunţă la şcoală ca să intre în afaceri, Marcela a zâmbit detaşată: „N-ar face asta niciodată“. „Părinţii români au aşteptări foarte mari de la copiii lor. Această atitudine nu aparţine exclusiv imigranţilor români, dar ei sunt preocupaţi şi de performanţă“, mai scrie „Globe and Mail“.
Recomandările noastre
