Un studiu psihologic de amploare arată, printre altele, că românii nu plâng prea ușor, dar sunt cinici și sceptici

Cum suntem?”, „Cum credem că suntem?”, „Cum cred alţii că suntem?”, „Cum am ajuns să fim aşa?”. Sunt întrebări şi curiozităţi fundamentale ale oricărui român. Mai ales că avem tendinţa să ne comparăm, ca naţie, cu americanii, germanii, englezii, pe care îi considerăm cei mai „deştepţi, realizaţi, organizaţi” indivizi de pe planetă.

În volumul „Psihologia poporului român. Profilul psihologic al românilor într-o monografie cognitiv-experimentală”, apărut la Editura Polirom, Daniel David, profesor de științe cognitive clinice la Universitatea „Babeș- Bolyai”, din Cluj-Napoca, oferă răspunsuri documentate. Din studiul complex, derulat pe parcursul a 10 ani, am ales câteva idei.

Potențial intelectual

„La nivelul profilului psihologic de adâncime, românii se prezintă similar altor popoare din ţări democratice dezvoltate: cu un bun potenţial intelectual şi creativ şi cu un stil de învăţare modern. Inteligența emoțională, ca aptitudine, este mai scăzută decât cea a americanilor, dar cea exprimată ca adaptabilitate este similară cu a acestora. Sub aspect caracterial/ temperamental, românii, în comparaţie cu americanii, apar ca fiind extraverţi (gregari), emoţionali şi mai puţin deschişi, agreabili şi conştiincioşi”, arată psihologul. Concluzia este aceea că „profilul psihologic de adâncime al personalității românilor este comparabil, sub aspectul eficienței psihologice, cu cel al altor popoare din țări/culturi moderne, iar sub aspectul personalităţii avem elemente specifice în raport cu americanii, care, în sine, nu sunt bune sau rele, ci pot deveni astfel în funcţie de felul cum se exprimă în profilul psihologic de suprafaţă, prin medierea factorilor culturali (de exemplu, a instituţiilor sociale)”. Dar, spre ghinionul nostru, mediul cultural în care trăim nu a favorizat exprimarea acestui potenţial. „Astfel, nivelurile inteligenței și creativității manifeste sunt mai scăzute decât cele ale altor țări/ culturi moderne de referință (de exemplu, Marea Britanie, Germania, SUA)”, arată studiul.

Temperament

În privinţa temperamentului românilor, regăsim două aspecte. Aceştia dovedesc „activism/ căldură în relaţiile interpersonale, flexibilitate afectivă, ambiţie, indisciplină creativă/boemă şi/sau (...) autonomie redusă, instabilitate afectivă, suspiciune, indisciplină disfuncţională”. Se pare că partea negativă domină. „Acest stil caracterial/temperamental este congruent cu neîncrederea în oameni și cu încălcarea regulilor sociale, care par să fie caracteristici cardinale ale românilor, dublate însă de ambiție pentru afirmarea socială/ școlară”. Alte caracteristici: stilul de şofat al românilor este mai riscant şi mai agresiv pentru că au o conştiinciozitate mai scăzută. 

Sceptici

Deşi mulţi dintre români se plâng de greutăţi, de neajunsuri, de orice, lacrimile nu curg la fel de repede: „Ca profil de adâncime la români, tendința de a plânge are un nivel ușor sub media țărilor/ culturilor analizate, ceea ce arată că plânsul nu constituie o formă cardinală de manifestare psihologică la români, aspect congruent cu caracterul mai cinic şi sceptic”, concluzionează profesorul David.

Munca

La capitolul muncă, „Românii au niveluri mai ridicate decât americanii la efortul compensator, orientarea spre competiţie şi orientarea spre statut, iar independența mai scăzută decât aceștia. Dacă ne comparăm cu germanii, „românii au un angajament mai mare, o internalitate crescută, dorinţă de învăţare mai mare, o orientare spre statut şi competiţie mai mare”. Dar avem și „niveluri mai mici de perseverență, flexibilitate, neînfricare și independență decât germanii”. Motivaţia în muncă este similară cu a italienilor.