Social
România, una dintre cele mai vulnerabile țări din UE în privința accesului la medicamente esențiale
Medicamente. Sursa foto. Pixabay
Din cuprinsul articolului
Datele Agenției Naționale a Medicamentului, ale Comisiei Europene și ale OECD arată că România se confruntă cu penurii recurente de medicamente esențiale și depinde în mare măsură de importuri. Analiza evidențiază motivele, impactul și vulnerabilitățile sistemice ale pieței farmaceutice.
Tendința de penurie, confirmată în documentele oficiale
România se regăsește într-o zonă sensibilă a pieței farmaceutice europene, cu probleme constante de disponibilitate a medicamentelor esențiale. Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale (ANMDMR) indică explicit, prin documentele publice, agravarea penuriilor la nivel european și local.
Instituția notează că în ultimul deceniu lipsa medicamentelor a devenit tot mai vizibilă și are efecte directe asupra pacienților. În traducere, mesajul oficial al ANMDMR afirmă: „A existat o tendință de agravare a lipsei medicamentelor în ultimii 10 ani, la nivel global și cu atât mai mult în Uniunea Europeană, cu un impact potențial negativ asupra sănătății pacienților europeni.”
Sursele ANMDMR indică, de asemenea, că tot mai multe medicamente sunt semnalate ca indisponibile temporar sau retrase de pe piață din motive comerciale, logistice sau de producție.
Fenomenul este confirmat și la nivel european. Agenția Europeană a Medicamentului (EMA) menține o platformă actualizată privind penuriile care afectează mai multe state membre. Documentarea oficială prezintă o listă dinamică a medicamentelor la risc.
EMA explică, într-o formulare tradusă în limba română: „Punem la dispoziția publicului informații despre penuriile de medicamente care afectează sau sunt susceptibile să afecteze mai multe țări din Uniunea Europeană.” Această monitorizare arată că problema depășește nivelul național și are o dimensiune europeană puternică.
Medicamente. Sursa foto: Facebook
Vulnerabilități interne în accesul la medicamente
Analiza realizată de Comisia Europeană și OECD în raportul „State of Health in the EU – Romania Country Health Profile” arată că România se confruntă cu probleme structurale în accesul la medicamente. Țara se situează constant printre statele cu cele mai mici cheltuieli per capita pentru medicamente și consumabile medicale. Raportul arată că disponibilitatea în farmacii și continuitatea aprovizionării sunt afectate de nivelul redus al stocurilor și de dependența de importuri.
Documentul european subliniază câteva aspecte critice pentru România: accesul inegal la medicamente, lipsa unui stoc tampon suficient și vulnerabilitatea lanțului logistic. În același timp, sistemul farmaceutic local nu dispune de o capacitate de producție care să poată compensa rapid întreruperile din import.
În raportul „Romania Country Health Profile 2023”, Comisia Europeană notează că nevoile medicale neacoperite sunt de 4,9% în rândul populației, dublu față de media Uniunii Europene. Deși indicatorul privește ansamblul serviciilor de sănătate, el reflectă și dificultățile în accesul la tratamente farmacologice, inclusiv la medicamente esențiale.
Cauzele dependentei de importuri și ale penuriilor
Datele din rapoartele specializate arată că România depinde de importuri pentru o parte semnificativă a medicamentelor esențiale. Sistemul farmaceutic este marcat de retrageri ale unor produse din motive comerciale, export paralel, presiuni pe prețuri și acces limitat la medicamente generice.
Un studiu realizat la nivel european privind disponibilitatea medicamentelor și publicat de organizații specializate menționează dificultăți notabile în România. Analiza traducerii relevă că pacienții „nu au întotdeauna acces la medicamente fără a plăti direct din buzunar”, iar în anumite cazuri „medicamentele pot lipsi de pe piață din motive comerciale, logistice sau de reglementare”. Acest semnal arată că problemele nu țin doar de producție, ci și de modul în care medicamentele sunt distribuite și puse la dispoziția pacienților.
Un alt raport european privind lipsa medicamentelor în regiunea Europei Centrale și de Est arată că țările din zonă, inclusiv România, sunt printre cele mai afectate de discontinuități frecvente. Documentul subliniază că retragerile de pe piață, costurile ridicate și lipsa predictibilității contribuie la dependența de importuri.
Impactul penuriei asupra pacienților
Consecințele asupra pacienților sunt considerabile. Atunci când medicamentele esențiale devin indisponibile, tratamentele se întrerup sau se modifică. Pacienții sunt nevoiți să caute alternative, să acceseze farmacii din alte orașe sau, în cazuri extreme, să recurgă la medicamente mai scumpe sau non-compensate.
Situația este cu atât mai sensibilă în cazul pacienților cronici, care depind de continuitate terapeutică. Lipsa medicamentelor anticonvulsivante, oncologice, cardiovasculare sau pentru boli rare poate avea efecte severe. În lipsa stocurilor suficiente, farmaciile nu pot asigura necesarul, iar pacienții depind de importuri urgente sau de achiziții la prețuri mai mari.
Problema devine critică și în perioadele de criză sanitară. Pandemia de COVID-19 a arătat că lanțurile logistice internaționale pot fi perturbate ușor, iar România nu dispune de capacități interne de producție suficiente pentru a stabiliza rapid aprovizionarea.
Compararea vulnerabilității României cu restul UE
Chiar dacă nu există un document oficial care să afirme că România este „cea mai dependentă țară din UE” de importurile de medicamente esențiale, rapoartele europene arată că situația țării este una fragilă. Nivelul redus al producției interne, retragerile frecvente de medicamente, costurile mici impuse prin reglementare și exportul paralel plasează România în rândul statelor cu risc ridicat în privința disponibilității tratamentelor.
Raportul Asociației Europene a Farmaciștilor de Spital indică faptul că penuria de medicamente este o problemă majoră în 95% dintre spitalele europene, iar România se află printre țările unde impactul este accentuat, în special din cauza resurselor logistice limitate și a presiunilor asupra furnizorilor din sistemul public.
