Invitatii EVZ
România e tratată la fel ca republicile bananiere? Iată de ce are nevoie „centrul imaculat” al politicii europene de periferii corupte în care să-și facă jocurile murdare! POLITICALLY INCORRECT
Trăim în bula noastră, preocupați exclusiv de frământările vieții politice, economice și sociale din România. Credem cu tărie în „ca la noi, la nimenea” și în „vreau o țară ca afară” fără să ne gândim că experiența românească nu este nici pe departe unică.
Dacă am ridica puțin capul din pământ, am observa că ceea ce ni se întămplă nouă, s-a mai întâmplat și altora. De pildă, în cazul corupției. Multă vreme am avut corupție fără corupți, Pe urmă, au început să cadă și corupții... Mă rog, unii dintre ei. Ceilalți sunt bine mersi și acum.
Dar nu este asta singura scăpare a procurorilor și judecătorilor români. Justiția românească are dificultăți majore când vine vorba de a-i arunca după gratii pe corupătorii din străinătate ai politicienilor români, mai ales dacă aceștia fac parte din multinaționale de top sau, altfel spus, din complexul politico financiar care conduce Uniunea Europeană.
De altfel, și politicienii români care au înfundat până la urmă închisoarea, au fost condamnați în dosare de tot râsul, nu pentru marile tunuri. Și, totuși, au fost companii uriașe vândute pentru sume mai mici decât profitul realizat în primul an după privatizare și altele care au fost cumpărate special pentru a fi închise și vândute la fier vechi...
Unele din aceste tranzacții dubioase au fost impuse, din câte am auzit, în negocierile de aderare. N-am probe concrete, n-are rost să vorbesc... Interesant este că oricât de interesați în vorbe sunt politicienii occidentali de lupta împotriva corupției, companiile internaționale (de pildă cele în care se retrag după pensionare marii lideri europeni) au numai de câștigat.
Iată ce declară mogulul și filantropul britanico-sudanedez Mo Ibrahim: „Cred că problema corupției din Africa este total scoasă din context. Africa nu este mai coruptă decât orice alt loc din jurul nostru. Pentru fiecare lider african care e corupt, avem 1000 de oameni de afaceri europeni, americani sau chinezi care sunt corupți, unde sunt acești oameni?”.
Evident, cuvintele lui Mo Ibrahim trebuie tratate cu rezerve. E greu de crezut că în Europa corupția este la fel de mare ca pe continentul negru. În ce privește însă companiile străine care fac afaceri în Africa, spusele lui Mo Ibrahim par plauzibile. Banii europenilor, americanilor și chinezilor sunt cei care fac corupția să înflorească.
„Ce putem să mai spunem despre ascunderea profitului și prețurile artificiale? E multă corupție în jurul nostru. Ce să mai spunem despre societățile anonime? Companii al căror acționariat nu e cunoscut și în care oamenii își ascund banii furați. (...) Ce să mai vorbim despre companiile care nu plătesc taxe în Africa.”
Vi se pare cunoscut? Vă mai amintiți de bârfele, desigur false, că privatizarea SIDEX a avut legătură cu ajutorul dat în alegeri lui Tony Blair de patronul indian? România nu e buricul pământului. Ceea ce ni se întâmplă nouă de treizeci de ani încoace nu este un plan diabolic de aservire a poporului român. Pur și simplu, așa merg lucrurile.
Centrul imaculat al puterii occidentale, cât de credibil mai poate fi această imaculare în zilele noastre, are nevoie de niște periferii murdare de unde să facă rost de bani negri. Amintiți-vă numai de procesul în care este implicat Sarcozy, acuzat că primea, prin diplomații francezi, serviete cu bani de la Muammar Gaddafi, același dictator libian căruia Silvio Berlusconi
Recomandările noastre
