Am scris într-un număr anterior despre gravitatea deosebită a faptelor dezvăluite de Daniel Dragomir prin reproducerea a două documente semnate de doi judecători de la Înalta Curte de Casație și Justiție: Corina Jijiie și Horia Valentin Șelaru.

Documentele, descrise de mine pe larg, erau două mandate de supraveghere tehnică de către SRI, solicitate și obținute de DNA, prin care 80 de persoane – cele mai multe dintre ele politicieni – erau supravegheate video și audio timp de 30 de zile, între 4 iulie 2014 și 2 august 2014. Respectivele persoane, cărora li s-au adăugat și altele, au fost supravegheate tehnic mai departe de SRI, în cadrul colaborării Binomale cu DNA, între 2 octombrie 2014 și 31 octombrie 2014.

Simpla privire asupra perioadelor de spionare arăta că Operațiunea a avut loc în plină campanie pentru prezidențialele din 2014. ​Nu încape vorbă – scriam în textul anterior – că în cazul acestor mandate ne-am întîlnit cu ceea ce eu am denunțat a fi și este încă Folosirea luptei împotriva corupției ca pretext pentru răfuieli politico-mafiote. Supravegherea tehnică a fost reclamată și obținută în dosare de investigare a unor presupuse fapte de corupție.

În realitate, mandatele au fost cerute și obținute pentru ca SRI-ul să poată obține, cu acoperire legală, informații prețioase din tabăra adversarului lui Klaus Iohannis în bătălia electorală din 2014. Favorit al Binomului SRI-DNA, candidatul Klaus Iohannis nici măcar nu s-a ostenit să desfășoare o minimă campanie electorală. L-a făcut președinte Sistemul instituțiilor de forță, care aveau nevoie la Cotroceni de o Rață mecanică, după un Traian Băsescu mereu preocupat să călărească Sistemul.

Despre folosirea luptei împotriva Corupției pentru a obține, sub acoperire legală, dreptul de a spiona în campania electorală, am mai scris. Am făcut și voi mai face asta, deoarece, după opinia mea, în ultimii 12 ani, statul de drept din România a fost înlocuit cu Statul paralel, Operațiune prin care sergenții majori mesianici au impus țării peferințele lor semidocte în materie de politicieni și jurnaliști.

Într-un text publicat în 31 mai 2017 sub titlul Comisia SRI ar trebui să se autosesizeze în legătură cu o declarație explozivă a lui Sebastian Ghiță reaminteam un fragment din interviul acordat prin telefon, la B1 tv, de Sebastian Ghiță în seara lui 24 iunie 2015:

„Ion Cristoiu – Credeţi că este corect ca în presă DNA să dea şi fragmente de stenograme care nu au nicio legătură cu dosarul?

Sebastian Ghiţă – Nu! Şi i-am spus acest lucru în primul rînd procurorului Onea. I-am spus că dacă iniţial am avut toată încrederea în dînsul, am cooperat şi dat declaraţii încă de prima dată de cînd am mers la dînsul. Astăzi nu îl mai consider un om onest şi cred că face de ruşine meseria pe care o practică. Aceşti oameni ascultă politicieni, preiau informaţii şi Dumnezeu ştie dacă nu intervin în jocul politic. Astăzi am credinţa că au intervenit în momentul în care referendumul pentru demiterea lui Traian Băsescu a avut loc. Probabil tot interceptînd tot mai mulţi sau mai puţini politicieni, încercînd să afle ceea ce fac, încearcă să dirijeze lucrurile astfel încît să aservească interesului lor procesul electoral. Ion Cristoiu – Am văzut că sînt stenograme, şi la sfîrșitul comunicatului spune «cu sprijinul SRI», deci sînt făcute de SRI din timpul campaniei pentru prezidenţiale. Deci înseamnă din ce spun stenogramele că dvs eraţi interceptat şi întreb: Am înțeles din răspunsul dvs că sugerați sau afirmați că asemenea stenograme puteau fi folosite chiar atunci în bătălia politică sau au fost păstrate pînă acum?

Sebastian Ghiţă – Unele, domnule Cristoiu. Şi am proprietatea termenilor şi o să cer în comisia SRI, l-am sunat pe Georgian Pop de azi, e plecat într-o scurtă vacanţă. Voi cere să vedeţi cîţi politicieni au fost ascultaţi pe perioadele campaniilor electorale şi premergătoare campaniilor electorale, cu mandate de siguranţă natională şi mandate ale procurorilor. O să vedeţi că aflăm numărul acestor politicieni interceptaţi. O să ne dăm seama că rămîn aceste interceptări cu anii şi sînt folosite cînd se doreşte să cadă cîte un guvern. Moderator – Pe ce bază spuneţi acest lucru? Sebastian Ghiţă – Pe baza experienţei mele şi a cunoştinţelor pe care le am în calitate de membru al comisiei de control SRI.” Scriam în finalul textului din mai 2017: „La vremea respectivă – eram în iunie 2015 – Sebastian Ghiță încă se mai iluziona că poate să pice la pace cu Statul Paralel. Astfel se explică faptul c-a lăsat-o moartă în ce privește convocarea Comisiei SRI pentru a se afla dacă nu cumva sub pretextul luptei împotriva corupției, SRI spiona pe politicieni pentru a afla în campaniile electorale informații secrete despre planurile de campanie, despre decizii care vor fi luate, într-un cuvînt dacă nu cumva ani întregi România a trăit într-un Watergate nonstop”.

Lui Sebastian Ghiță i s-a adăugat, iată, Daniel Dragomir. În cadrul comentariului, solicitam Comisiei SRI să investigheze declarația lui Sebastian Ghiță. Un gest de o inutilitate dezarmantă. Din mai 2017 au trecut opt luni, după ce din iunie 2015 trecuseră doi ani. Nici un semn de la Comisia SRI. Curînd se va face o lună de la dezvăluirea lui Daniel Dragomir. N-am nici o îndoială că se va face un veac și Comisia SRI nu va acorda nici o atenție dezvăluirilor lui Daniel Dragomir precum și altora, asemănătoare, prin care se atrage atenția asupra folosirii luptei împotriva corupției pentru obținerea de către SRI a unor informații vitale din campania electorală prezidențială din 2014.

Nu de asta am reluat eu chestiunea de o rară gravitate a supravegherii tehnice a unor persoane sub acoperire legală dată de mandate iscălite de judecători. Am reluat această chestiune, deoarece, deși în curînd se face o lună de la dezvăluirile lui Daniel Dragomir, nici una dintre cele 80 de persoane, date publicității de Daniel Dragomir ca fiind spionate (cu excepția lui Călin Popescu Tăriceanu) n-a sărit în sus, revoltată, cerînd investigarea cazului de către Comisia SRI sau chiar anunțînd darea în judecată a SRI. Supravegherea tehnică dezvăluită de Daniel Dragomir, dar și de – anterior – Sebastian Ghiță, înseamnă două adevăruri grave pentru cei de pe listă:

1) Ca politicieni angajați în bătălia politică, adevărul că această bătălie politică, specifică democrației, e grav afectată de implicarea instituțiilor de forță. 2) Ca oameni, cu o viață privată, adevărul că sergenții majori din servicii i-au urmărit, rînjind porcește, în exercițiul vieții lor intime.

În altă parte a lumii aceste adevăruri i-ar fi cutremurat pe cei 80 de oameni. La noi, așa cum arătam mai sus, victimele spionării nici măcar n-au tresărit. Că alții – TeFeLiștii de exemplu – nu s-au dat cu fundul de Maidanul din Piața Victoriei ca protest față de asemenea abuzuri, mai înțeleg. Cum să ia atitudine față de o Divizie a SRI o altă Divizie a SRI? Ca ins care am oroare nu numai să fiu surprins în ipostaze intime, dar și să surprind pe alții, involuntar, în astfel de ipostaze, m-am întrebat de ce n-au reacționat victimele. Un răspuns precis n-am găsit. Am găsit doar ipoteze:

1) Cei spionați sînt români. Și românii nu văd în privitul pe gaura cheii ceva de neconceput. Cetățeni ai unei țări abia ieșite din ruralitate, românii își spun: Cu atît mai bine că mă spionează. Vor afla că nu sînt vinovat de nimic! 2) Cei spionați sînt politicieni și folosirea Serviciilor în bătălia politică li se pare normală.

Nu de alta, dar și ei au folosit cîndva acest mijloc. Sînt doar ipoteze. Există, totuși, un răspuns?