Luni seara, la ediţia specială a Jocurilor de putere de pe Realitatea tv, am avut posibilitatea să-i pun cîteva întrebări lui Crin Antonescu, beneficiar al unei intervenţii prin telefon. Prima şi cea mai importantă întrebare a fost dacă el, Crin Antonescu, garantează sută la sută pentru candidatul la Preşedinţie Klaus Johannis. După cum era de aşteptat, răspunsul lui Crin Antonescu a fost de bun simţ. A zis ceva în genul, n-am cum să garantez pentru Klaus Johannis.

N-a invocat învăţătura românească potrivit căreia nu poţi garanta nici pentru fratele tău, d-apoi pentru un străin.

Sigur e că în acest sens a răspuns Crin Antonescu.

Printre altele, presa trăieşte din încăierări.

De la încăierările între doi cerşetori beţi, pînă la încăierările dintre bărbaţii politici. De aceea, multe din întrebările puse de jurnalişti unui politician de top ţintesc descoperirea unei seminţe de vrajbă între acesta şi un alt politician.

Nu de asta l-am întrebat eu pe Crin Antoenscu, deşi, ca om care a văzut multe la viaţa lui, sînt convins că între Crin Antonescu şi Klaus Johannis nu e nici o fărîmă din amiciţia invocată de primarul Sibiului la interviul acordat Andrei Miron luni seara, la Realitatea Tv.

L-am întrebat pe Crin Antonescu despre Klaus Johannis pornind de la adevărul care a scăpat şi scapă presei noastre, în cea mai mare parte căzută în limbă după falnicul Klaus Johannis.

Răsfăţat al jurnaliştilor şi jurnalistelor care pînă nu demult îi căutau în coarne lui Traian Băsescu, înfăţişat în emisiuni tv, pe site-uri, pe bloguri, pe facebook şi pe SMS-uri drept un Mesia al Dreptei Româneşti, intrat în Ierusalimul Bucureştilor nu pe spinarea asinului, ci pe bancheta automobilului, Klaus Johannis e, deocamdată, pentru opinia publică un portret.

Să recapitulăm:

După ce în toamna lui 2009, a fost plimbat de Dan Voiculescu prin spaţiul mediatic românesc, împotriva lui Traian Băsescu,  mai ceva ca Sfintele Moaşte într-o procesiune împotriva secetei, Klaus Johannis a dispărut din prim planul politicii românești.

A fost readus de Crin Antonescu în februarie 2013, cînd a fost propulsat numai și numai prin voința fostului lider PNL în funcţia de prim-vicepreşedinte al PNL. Acum cînd știu despre Complotul prin care Klaus Iohannis l-a dat jos pe Crin Antonescu din ipostaza de candidat la Președinție mă fac să surîd amar rîndurile publicate de mine în Evenimentul zilei din 21 februarie 2013 sub titlul ”Klaus Johannis la un nou rol: cel de bulan al lui Crin Antonescu”.

Klaus Iohannis s-a pricopsit peste noapte cu o funcție pentru care alții se luptă s-o capete ani întregi.

O funcţie pe care a exercitat-o stînd şi tăcînd chitic la Sibiu. A trecut fix un an.

A venit februarie 2014 și, cu asta, Criza Radu Stroe.

Crin Antonescu merge la Sibiu și-l aduce pe Klaus Johannis la Bucureşti drept desemnatul de către PNL pentru postul de Ministru de Interne şi viceprim-ministru în locul lui Daniel Chiţoiu.

Teoretic, USL s-a rupt din cauza lui Klaus Jonannis.

Crin Antonescu a cerut trecerea prin Parlament a noii structuri a Guvernului cu un Klaus Johannis vicepremier.

Victor Ponta, deşi asta era floare la ureche pentru majoritatea USL, a refuzat.

De ce a refuzat Victor Ponta un lucru atît de simplu?

De ce s-a cramponat Crin Antonescu de formula Klaus Johannis ministru de Interne şi vicepremier cu Finanţele?

Istoria va arăta, cînd va veni momentul, cauzele din spatele cortinei.

Practic, USL s-a rupt pentru că îi expirase termenul şi pentru că era o alianţă contranaturii, gen fier de lemn.

Circula zvonul că de fapt Klaus Johannis e cel care s-a încăpăţînat să ceară cele două posturi.

Ar fi bine s-o ştim de la Crin Antonescu, pentru că adevărul acestui zvon ne-ar dezvălui un Klaus Johannis mult mai ambiţios decît credem noi.

În campania electorală pentru europarlamentare, Klaus Johannis s-a implicat tîrziu, abia spre final.

La un moment dat Crin Antonescu l-a luat cu el la emisiunile electorale, pentru a-i convinge pe români de realitatea unui tandem: Crin Antonescu – preşedinte, Klaus Johannis – premier.

Mai mult, cum pusese pariul cu 20%, Crin Antonescu,  beneficiind de acceptul lui Klaus Johannis, şi-a liniştit camarazii de partid declarînd la ultima sa apariţie (cea de la Realitatea TV) că demisia sa din postul de preşedinte al PNL nu va afecta stabilitatea PNL, deoarece funcţia de preşedinte va fi preluată de Klaus Johannis, iar cea de candidat va fi păstrată de el, Crin Antonescu.

Formula părea benefică PNL şi celor doi.

Era limpede că demisia lui Crin Antonescu deschidea succesiunea în PNL, moment primejdios, pentru că în jurul fotoliului bîzîia  ca un bărzăun Călin Popescu Tăriceanu.

În acelaşi timp, dificultăţile campaniei pentru prezidențiale  cereau eliberarea lui Crin Antonescu de bătăile de cap ale şefiei PNL.

Înainte de scrutin România a cunoscut un fenomen ciudat.

Deşi nimeni din PNL nu pusese problema candidaturii lui Klaus Johannis la preşedinţie, toate sondajele Caselor PSD-iste se întreceau în a-l prezenta pe Klaus Johannis drept cel mai bine plasat în sondaje.

Din cînd în cînd, cîte-o fătucă din presa găsea de cuviinţă să-l întrebe pe Klaus Johannis dacă va candida la Preşedinţie.

Omul lui Crin Antonescu, pentru că pînă la urmă Crin Antonescu ne-a făcut cunoştinţă cu el, tresărea la această întrebare, ca un cal ajuns brusc în faţa unei porţi.

Într-un comentariu de pe Evz.ro, Dan Andronic ne-a reamintit o astfel de secvență, petrecută pe 13 martie 2014:

”Klaus Iohannis: «Candidatul PNL pentru Preşedinţie este clar Crin Antonescu, pe care-l voi sprijini şi care va fi preşedintele României». Întrebat ce va face dacă îi vor cere colegii din PNL să candideze pentru Preşedinţie, Johannis a răspuns: «Nu mi se va cere şi nu voi candida». ». 2 Iunie 2014 - Klaus Iohannis: «Nu m-a rugat nimeni să fac aşa ceva (n.a. să candideze la preşedinţia României), dar eu i-am rugat pe colegii din partid să dezbată în organizaţiile lor această chestiune, după care probabil vom avea intern o fază de armonizare şi congresul poate ajunge în situaţia să ia o decizie»(...)“.

E drept, ici-colo, în presa anti-PSD, se invoca posibilitatea unei preluări de către Klaus Johannis a ştafetei de la Crin Antonescu.

Era însă vorba de un moment fixat eventual pentru toamnă.

Repet, înaintea scrutinului din 25 mai 2014, nu se punea problema unei candidaturi a lui Klaus Johannis la Preşedinţie:

1) Crin Antonescu sacrificase prea multe pentru a-și permite să renunțe la candidatură.

2) Klaus Johannis nu reuşise să ajungă nici măcar Ministru de Interne.

3) Klaus Johannis exista în politica de la Bucureşti exclusiv ca pupilul lui Crin Antonescu.

Într-o săptămînă, totul s-a dat peste cap.

Nu se mai pune acum problema ca primarul Sibiului să ajungă Ministru de Interne sub conducerea lui Victor Ponta.

Acum se pune problema ca primarul Sibiului să ajungă unul dintre cei mai puternici oameni din România:

1) Preşedinte al PNL.

2) Preşedinte al Marelui Partid rezultat din fuziunea PNL-PDL.

3) Preşedinte al României.

Într-o săptămînă numai, cel adus de mînă de Crin Antonescu în politica mare de la București din provincia Sibiului a reuşit să devină preşedinte interimar al PNL şi, evident, pretendent la postura de candidat la Preşedinţie.

Numai că noi ăştia, muritorii, nu ştim mai nimic despre Klaus Johannis.

Și nu e în regulă.

E ca și cum Crin Antonescu ar fi venit în vizită la noi, aducînd cu el un necunoscut pentru noi, Klaus Iohannis, pe care ni l-a prezentat drept amicul lui.

Cît a durat vizita mare lucru n-am aflat despre amicul amicului nostru, deoarece a tăcut tot timpul.

La plecare, Crin Antonescu ne-a spus însă că ni-l lasă pe Klaus Iohannis să stea la noi, în casă, pentru totdeauna.

Crin Antonescu a plecat.

Iar noi, ne uităm la necunoscutul pe care ni l-a lăsat pe cap și ne întrebăm neliniștiți:

Dar dacă ne ia nevasta?!