Decizia președintelui, de o semnificație crucială pentru România (Un Document aprobat de Parlament aproape în unanimitate, salutat de mediul de afaceri, apreciat de economiști, într-un cuvînt unul dintre puținele acte guvernamentale cu o imagine publică excepțională), n-a beneficiat de o explicare și o justificare absolut necesare în orice democrație, chiar și în cea din Junglă:

Nu s-a ținut o conferință de presă extraordinară, n-a fost nici o declarație de presă, Klaus Iohannis a trimis să-l explice un neica nimeni, el fiind grăbit să ajungă la Neptun, să se bucure din luxul vilei lui Ceaușescu.

Era cu atît mai necesar un asemenea moment, al explicării, refuzat în chip sfidător de Klaus Iohannis, dovedind că el nu e al Poporului Român, ci al Sistemului de forțe oculte care l-a suit în fotoliul de la Cotroceni, cu cît Codul fiscal fusese trimis spre promulgare imediat după votul din Parlament. Președintele l-a ținut în sertare pînă pe 17 iulie 2015, fără să dea semn că știe de primirea unui asemenea document.

Pînă la sindrofia de la BNR, pe 15 iulie 2015, cînd a zis că se mai gîndește dacă să-l aprobe sau nu, nici Klaus Iohannis, nici consilierii săi, nici Divizia Presă a SRI, cea care se ocupă la Ordin, de pregătirea mediatică a deciziilor  de la Cotroceni, n-au suflat un cuvînt împotriva Codului fiscal.

Expunerea de motive care se însoțește retrimiterea Codului spre reexaminare are drept punct central obiecția că Guvernul n-a prevăzut și un set de măsuri menit a garanta păstrarea României în deficitul bugetar asumat prin Documente anterioare:

„În absenţa unei ajustări negative de mare amploare pe latura cheltuielilor, cadrul fiscal-bugetar preconizat va fi incompatibil cu menţinerea procesului de consolidare fiscală şi cu respectarea obiectivului bugetar pe termen mediu asumat de Guvern prin documentele oficiale de politică economică, respectiv prin Strategia Fiscal-bugetară 2015-2017 şi prin Programul de Convergenţă 2015 – 2018. Cu alte cuvinte, prin noul Cod fiscal se va înregistra o abatere semnificativă de la cadrul de stabilitate şi predictibilitate asumat prin tratatele europene şi legislaţia internă.”

Cu alte cuvinte, președintele e neliniștit la gîndul că prin noul Cod fiscal Guvernul împarte bani în dreapta și-n stînga fără a se întreba de unde o să-i ia.

Există astfel riscul unei creșteri a deficitului bugetar prin cheltuieli publice fără rost.

Atît în Expunere, cît și în Discursul de la Banca Națională, Klaus Iohannis a invocat situația din Grecia.

Și anume că aplicarea Codului fără un Program de reducere a cheltuielilor publice și de colectare a impozitelor ne va duce în situația Greciei.

Dincolo de Sindromul Drobului de sare (ce-ar fi dacă, aoleu, o să cadă drobul și o să moară copilul), invocarea Greciei mi se pare o dovadă fie de demagogie prostovană, fie de semidoctism. Grecia a ajuns în situația de acum nu prin Guvernarea Tsipras, și nu în ultimii cîțiva ani, ci în decenii de zburdălnicie financiară acceptată și chiar încurajată de Marile Puteri Occidentale.

Dacă ne amintim că Divizia Presă a SRI a făcut mare caz de situația din Grecia, combătîndu-l pe Alexis Tsipras mai ceva decît pe Victor Ponta,  nu putem exclude o pregătire mediatică a respingerii Codului prin invocarea situației din Grecia.

La un asemenea moment, definit prin refuzul sfidător de a se explica și a se justifica românilor de către Klaus Iohannis, am luat seamă la două categorii de reacții:

1. Propagandistice.

2. Analitice.

Reacțiile propagandistice au aparținut, după cum era de așteptat, Diviziei Presă a SRI. Ofițerii acoperiți și agenții de influență ai Poliției Politice a Președintelui l-au proclamat de îndată, prin Ordin pe Unitate, un Președinte responsabil, un Președinte care știe mai bine decît Poporul ce-i bun și ce-i rău pentru Popor.

E mai mult decît interesant că Divizia, pusă mai înainte în slujba lui Traian Băsescu (n-a fost a lui Traian Băsescu, Poliția Politică a folosit-o pentru Traian Băsescu), a folosit ca trase la indigo aceleași argumente din campania de cîntare a măsurilor de austeritate dictate de Traian Băsescu în 2010:

Președintele gîndește în locul Poporului. Poporul nu trebuie întrebat în anumite chestiuni, despre care doar președintele are informații, președintele vede mai departe decît Poporul.

Politicieni precum Tsipras, care au cerut părerea Poporului, sunt iresponsabili, deoarece Poporul nu trebuie întrebat despre lucruri la care nu se pricepe.

Sloganele au fost folosite imediat și de liderii PNL. Sîntem de acord cu relaxarea fiscală, dar cu condiția să nu fie nesăbuită.

Unii lideri, precum Cătălin Predoiu, un fel de Mircea Geoană al PNL, s-au grăbit să-l lingușească și ei pe Înțeleptul Președinte.

Reacții propagandistice au venit și dinspre PSD. E mai mult decît interesant că UNPR n-a zis nimic despre respingere, dovedind că invocarea Siguranței naționale pentru lingușirea lui Klaus Iohannis e o șmecherie de periferie a politicii. Acum cînd era vorba de un act de Guvernare, s-ar fi impus o reacție fermă față de actul prezidențial. Culmea reacției propagandistice a întruchipat-o cea a lui Victor Ponta, care a așezat gestul lui Klaus Iohannis într-un context cu mult peste semnificația adevărată a gestului. Respingerea a fost explicată prin jocurile făcute de Klaus Iohannis în favoarea intereselor străine. Firește, propagandistic are eficiență să pui un gest prezidențial pe seama unor interese străine. Din punct de vedere al adevărului e o neghiobie. O asemenea semnificare e un elogiu indirect adus lui Klaus Iohannis. Ar însemna să conferi gestului semnificații mult mai mari decît le are în realitate.

Reacțiile analitice au fost confuze.

Mai toate s-au bazat însă pe teza că, din motive neștiute, Klaus Iohannis dă o lovitură PNL, care PNL va trebui să se explice electoratului de ce respinge Codul după ce l-a lăudat ca exprimînd pozițiile sale și l-a votat cu entuziasm.

E însă gestul lui Klaus Iohannis unul împotriva PNL?

Votul din Parlament a fost un vot istoric, dacă ne gîndim la existența a ceea ce se numește Opoziție, care Opoziție se ocupă în orice democrație cu supravegherea critică a Puterii.

Explicația votului e simplă.

Printr-o manevră tipică, Victor Ponta a luat de la PNL principala temă de Dreapta:

Relaxarea fiscală.

Nimeni nu s-ar fi așteptat ca un partid de Stînga să promoveze un Cod fiscal de Dreapta.

De fapt nu PNL în ansamblu susține măsurile de relaxare, ci PNL pe stil vechi, PDL-ul lui Vasile Blaga fiind în continuare adeptul măsurilor de austeritate. Că în timp ce Poporului român i se impuneau măsuri de austeritate rar întîlnite în Europa, PDL constituia Grupul Infracțional Organizat de la ANRP, prin care Bugetul a fost jefuit de un miliard de lei, e o altă mîncare de pește.

Important rămîne că PNL  a susținut și a votat Codul fiscal cu strîngere de inimă. Nu putea refuza Codul, dar atunci risca să piardă electorat. Dacă-l vota, dădea PSD șansa de a cuceri o parte din electoratul de Dreapta, mai precis din clasa de mijloc.

Codul fiscal a trecut.

PSD-ul a dat o lovitură electorală de proporții.

Să treci un Cod fiscal prin Parlament cu vot aproape în unanimitate înseamnă un cîștig  nu numai  față de electoratul PSD, dar și față de electorat pentru electorat în general:

1. Ai dovedit ca partid că poți lua decizii benefice nu numai pentru electoratul tău, dar și pentru întreg Poporul român.

2. Ai promovat cu brio un Document crucial (Codul fiscal se înscrie printre Documentele de bază ale unei țări) fără scandal, fără convulsii, în aplauzele dușmanilor politici.

3. Ai luat PNL pîinea de la gură. După adoptarea Codului, PNL nu mai putea invoca în bătălia politică sloganul PSD e un partid împotriva oamenilor de afaceri.

Efectele s-au văzut imediat în sondaje.

Cu toate scandalurile, cu toate Operațiunile de compromitere din partea Binomului SRI-DNA, Poliția Politică a Președintelui, PSD a rămas în sondaje umăr la umăr cu PNL.

Succes uriaș, dacă ne gîndim că PSD e după trei ani de guvernare și, mai ales, sub loviturile uneia dintre cele mai cumplite campanii de destructurare a sa de către Poliția Politică a Președintelui.

Se contura posibilitatea ca PSD să cîștige alegerile din 2016.

În aceste condiții, s-a pus  problema micșorării acestei lovituri date de PSD.

Repet, a loviturii de imagine date de PSD.

Liberalii nu puteau respinge Codul. Nici nu-l puteau denunța.

A intrat în joc Klaus Iohannis.

Ceea ce nu putuseră să facă Liberalii își permitea Klaus Iohannis:

Să compromită nu atît Codul fiscal, cît mai ales imaginea PSD de partid care a reușit să  ia o decizie salutată chiar și de adversarii politici.

Acțiunea concertată rapid în folosirea acestor argumente nu se explică prin efectul halucinant al personalității lui Klaus Iohannis asupra ofițerilor acoperiți din presă și asupra liderilor PNL, ci prin existența unui Plan de Operații în care fiecare piesă a fost gîndită:

De la intervenția lui Klaus Iohannis pînă la reacțiile PNL.

Din acest punct de vedere, e o greșeală de Gîgă teza că Klaus Iohannis a dat o lovitură PNL, că liderii PNL au fost luați prin surprindere.

Nu, n-au fost luați prin surprindere.

Au știut de respingerea Codului, dacă nu chiar au plănuit împreună cu Klaus Iohannis această  lovitură electorală dată PSD.

Lovitură constînd în:

1. Punerea la îndoială a imaginii de unanimitate în legătură cu Codul fiscal.

2. Crearea imaginii de document controversat prin riscurile de a aduce România în situația Greciei, deoarece PSD-ul   n-a adăugat Codului un program de măsuri menite a reduce cheltuielile publice și a îmbunătăți colectarea.

3. Obținerea unui cîștig de imagine pentru Partidul Meu, care partid, iată, nu respinge Codul, dar, responsabil, cere Guvernului să prezinte și măsuri de sustenabilitate financiară.

Respingerea Codului n-are nici o legătură cu influența cercurilor străine asupra României. Dacă președintele acționa la ordinul Marilor Puteri proceda astfel:

1. Semnala că nu va promulga Codul în absența unor măsuri privind respectarea deficitului bugetar cu mult înainte ca Documentul să fie votat.

2. Codul a ajuns la promulgare imediat dupîă votul din 24  iunie 2015 . Respingerea a avut loc pe 17 iulie 2015. În toată această perioadă, Klaus Iohannis n-a dat nici un semn că șovăie să promulge Codul.

Respingerea Codului fiscal n-are nici o legătură cu preocuparea lui Klaus Iohannis față de echilibrul bugetar.

Pe 20 mai 2015, deputaţii au aprobat în plen un amendament al PNL la  Ordonanţa de urgenţă a Guvernului 65/2014, amendament prin care se dublează alocaţiile pentru copii de la 42 lei la 84 de lei.

Măsura era populistă. Pe drept cuvînt Guvernul a respins Amendamentul.

Premierul Victor Ponta a precizat ca Guvernul n-a dat aviz pentru că nu i s-a cerut unul, în schimb l-a informat pe preşedinte şi Camera Deputaţilor că impactul măsurii este de 1,8 miliarde de lei.

Așadar, Klaus Iohannis a fost informat că măsura riscă să dezechilibreze Bugetul, deoarece n-are susținere financiară.

Ce face atît de grijuliul Klaus Iohannis cu finanțele statului?

Respinge Legea, trimițînd-o înapoi la reexaminare pe motiv că riscăm să ajungem ca Grecia dacă facem astfel de pomeni electorale?

Nici vorbă.

Președintele se grăbește să anunțe că va promulga legea de 1 iunie 2015.

Și o promulgă în chip festiv pe 1 iunie 2015.

Potrivit Expunerii de motive, Președintele cere Poporului român să fie chibzuit în cheltuirea banilor publici. Sub titlul Klaus Iohannis cere românilor să strîngă cureaua, în timp ce el, ca Președinte, și-o tot lărgește, dorind tot mai mult lux pentru el și nevastă-sa!, scriam sîmbătă pe cristoiublog.ro că președintele nu pare preocupat de stoparea cheltuielilor publice cînd e vorba de  confortul de lux al persoanei sale: a cerut să i se mărească salariul de trei ori, a cerut să se i renoveze vilele de protocol, a cerut două avioane, a cerut o mașină mai luxoasă.

Nici vorbă, așadar,  de un Președinte responsabil cum îl ling, la ordin, ofițerii acoperiți din presă.

Klaus Iohannis a vrut, împreună cu PNL și în numele PNL, dar și cu sprijinul Poliției sale Politice, să micșoreze mărimea loviturii date de PSD prin Codul fiscal.

Și, după părerea mea a reușit.

Codul va ajunge în Parlament.

Aici nu va mai fi unanimitate.

Chiar dacă nu e contestat, Codul e discutat.

Repet, Coaliția anti Ponta n-a fost îngrijorată că Documentul va duce în sine la succesul electoral al PSD, ci de realitatea că un partid reușise să elaboreze un Document crucial pentru finanțele țării în aplauzele Opoziției.

Cînd spune că se gîndește la o Ordonanță de Urgență Victor Ponta știe el ce știe.