Fie ?i la o privire superficial?, se poate observa c? lini?tea define?te aceste ultime zile ale anului social-politic ?i economic 1992. Afla?i în vacan??, parlamentarii se lupt? din r?sputeri cu elementele dominante ale momentului : cârna?i ?i caltabo?i. Au toate ?ansele unei victorii istorice asupra acestora dat fiind c? legile, a c?ror dezbatere ?i votare le cade în sarcin?, nu i-au ostenit prea mult pân? acum.
Pre?edintele, premierul, mini?trii n-au nici ei prea mari b?t?i de cap. Singurele ac?iuni c?rora trebuie s? le fac? fa?? în acest? perioad? – colindele ?i recep?iile – nu par a le ridica probleme prea serioase. Aceast? lini?te î?i are explica?ia în specificul momentului. Între Cr?ciun ?i Revelion stau câteva zile lucr?toare pe care românul, îndeob?te risipitor cu timpul, le sacrific? f?r? s? clipeasc?. Exponen?i ai na?iunii, politicienii no?tri tr?iesc într-o deplin? vacan?? intelectual? înc? de la Cr?ciun. Destinderea din acest final de an nu-?i epuizeaz? explica?ia prin starea specific? s?rb?torilor de iarn?. Ea define?te nu numai acest moment, ci ?i întreg anul social-politic ?i economic 1992. O simpl? raportare a anului pe cale de a se încheia la ceilal?i doi ani postdecembri?ti, 1990 ?i 1991, se eviden?iaz? limpede o spectaculoas? diminuare a tensiunii social-politice. Acesta de?i 1992 e anul unor evenimente politice majore, în alte împrejur?ri produc?toare de convulsii: alegerile locale, ruperea FSN, venirea Regelui, alegerile generale, formarea unui nou guvern. Pricipala cauz? a acestei impresii ?ine de absen?a mi?c?rilor de strad?. Chiar ?i cele, câteva, care s-au desf??urat, n-au mai avut spectaculozitatea de alt?dat?. Din acest punct de vedere, lini?tea e un semn pozitiv. Ea exprim? un fenomen definitoriu al anului 1992: transferul b?t?liei politice din strad? în cadrul institu?iilor ordinii de drept. Regulile jocului democratic par a fi respectate de toat? lumea. Semn c? democra?ia devine în România o realitate de necontestat. Lini?tea din 1992 poate fi îns? ?i un semn nelini?titor pentru democra?ia noastr?. Ar fi gre?it dac? am vedea numai partea pozitiv?. Adic? partea pe care ne-o dorim cu to?ii. S? nu uit?m astfel c? nu toat? popula?ia României s-a prezentat la alegerile locale ?i generale. Un procent însemnat al acesteia a dovedit, prin înf??i?area la urne, c? în?elege însemn?tatea mecanismului democratic pentru via?a de fiecare zi. Un procentaj la fel de însemnat îns? nu s-a prezentat la cele dou? scrutinuri. Poate fi vorba de o apatie politic?. Dar poate fi vorba ?i de o neîncredere în eficien?a votului. O neîncredere care poate atinge oricând neîncrederea în democra?ie. Lovit? în interesele sale fundamentale, aceast? parte poate fi oricând dispus? a se exprima în afara ordinii de drept. Altfel spus, prin mi?c?ri de strad? anarhiste. Ei i s-ar putea ad?uga ?i acea parte a popula?iei care s-a prezentat la vot, dar care ?i-a dat seama, dup? alegerile locale ?i cele generale, c? atât de cântatul vot liber nu schimb? mare lucru în via?a omului de rând. Acalmia din 1992 î?i poate avea cauza ?i-ntr-un alt lucru. A fost un an al stagn?rii pe toate planurile. În politic?, în economie nu s-au mai luat decizii majore. Acest brejnevism continu? cu brio ?i dup? alegerile din septembrie. Expresie a spaimei sale funciare de momentele istorice hot?râtoare, dl. Ion Iliescu a g?sit o explica?ie letargiei politice de dup? victoria sa ?i a FDSN. Procesul de instaurare a democra?iei – sus?ine domnia sa – s-a încheiat în linii mari. La fel s-a întâmplat ?i cu procesul de creare a cadrului reformei. Dac? ar fi s? d?m crezare dlui Ion Iliescu, nu ne mai r?mâne, la ora actual?, decât s? ?lefuim croiala din cei trei ani postdecembri?ti. Astfel spus, nu ne mai r?mâne decât s? facem gesturi mici, f?r? relevan?? istoric?. Pentru a ie?i din criz?, România are nevoie îns? mai departe de decizii majore. Acestea nu se pot lua f?r? riscul de a tulbura lini?tea atât de râvnit? de dl. pre?edinte. Lini?tea din 1992 poate fi astfel aparen?a sub care s-au acumulat, zi de zi, dificult??i economice, nemul?umiri sociale, exasper?ri periculoase. Ea poate fi, astfel, o lini?te suspect?. Lini?tea premerg?toare furtunii. Decembrie 1992 Nota redac?iei. În aceast? perioad?, Ion Cristoiu este în concediu. De aceea am decis ca, pân? pe 4 ianuarie 2013, s? relu?m câteva editoriale ale maestrului, publicate în Evenimentul zilei în urm? cu 20 de ani sau mai pu?in. Ve?i avea prilejul s? constata?i c? multe lucruri sunt neschimbate ?i c? opiniile jurnalistului sunt la fel de pertinente ast?zi ca ?i în vremea scrierii lor.
Recomandările noastre
