Sîmbătă noaptea, în hotarele emisiunii Lumini și umbre de pe B1tv, Dan Andronic i-a luat un interviu lui Crin Antonescu. Momentul, de excepție – zic eu –, pe care l-am urmărit atent, a fost împins în plan secund de presa noastră.

O parte, cea care a mai rămas independentă, deoarece patronii nu pot fi șantajați de Binomul SRI-DNA, a fost ocupată cu telenovela de tristă amintire Dan Șova. Cealaltă parte, aparținînd Binomului SRI-DNA, sprijinit de ÎCCJ, alcătuită din ofițeri sub acoperire și firme paravan de presă ale Binomului, l-a tratat cu sictir. Nu numai pentru că din 2014, cînd s-a afirmat drept unul dintre puținii politicieni români adepți ai Statului de Drept călcat în picioare de Statul de Drepți, Crin Antonescu a devenit Dușmanul Serviciilor Secrete ale României, dar și pentru că interviul s-a ocupat și de punerea la îndoială a instituțiilor reprezentative ale democrației Parlament, clasă politică, în numele așa zisei Lupte împotriva corupției, de instituțiile de forță pătrunse cancerigen în toate zonele societății românești.

E mai mult decît semnificativ că în timp ce, în America, NSA, una dintre cele mai cumplite instituții de forță ale Planetei, a fost pusă cu botul pe labe în nebunia ei de a instaura Statul cetățenilor spionați și-n tresăririle lor cele mai intime, în România, colonie de peste mări a Americii, cei care se dau sau poate chiar sînt reprezentanții portarilor și bucătăreselor de la Ambasada SUA la București, îngrădesc pe zi ce trece libertățile individuale, comit abuzuri mai ceva ca-n perioada comunistă, pentru a-și satisface hachițele și hormonii.

Nu știu de ce a ieșit din jocul politic Crin Antonescu.

Dacă mă gîndesc la preocuparea sa de autentic liberal pentru supraviețuirea democrației în România, pentru apărarea drepturilor individuale, preocupare sinucigașă într-o țară în care pînă și jurnaliștii înalță serenade Cătușelor, înțeleg că a fost și este dușmanul de moarte al sergenților mesianici din Serviciile secrete.

Interviul acordat lui Dan Andronic m-a convins încă o dată de ceea ce urmărește Binomul SRI-DNA prin așa-zisa schimbare cu forța a clasei politice. În locul unor politicieni precum Crin Antonescu trebuie să vină sperietori de ciori precum Alina Gorghiu. Urmărind interviul, mi-am stăpînit cu greu rîsul. Cum dracu s-a făcut că președinte al României, în locul lui Crin Antonescu, a ajuns Rața mecanică a Serviciilor, Klaus Iohannis, iar în locul de președinte al PNL, a ajuns neteda Alina Gorghiu, cea care se screme să fie cocoș fără a-și da seama că s-a născut găină?

În interviu, Crin Antonescu a abordat multe chestiuni.

Cele mai importante țin de pătimașa dezbatere prezentă despre raporturile dintre clasa politică și Justiția folosită ca bîtă de grupările mafiote în bătălia crîncenă de azi pentru putere, teritoriu și bani.

După 10 ani de întărire a Statului de Drepți în defavoarea Statului de Drept a venit momentul, cred, al unei contraofensive a Statului de Drept.

Din nenorocire, această contraofensivă are multe slăbiciuni, care îi diminuează drastic rezultatele:

1. E dusă de trusturi de presă precum Intact, ușor de contracarat de Binom ca exprimînd interesele mogulilor în pușcărie sau în anchetă.

2. Are drept purtători de cuvînt politicieni care pot fi înhățați peste noapte de Noua Securitate. 

3. E făcută pe șest de parlamentari, politicieni.

4. Nu are de partea sa forțele care, în America și în alte țări occidentale, sprijină democrația împotriva tendințelor de expansiune ale Serviciilor secrete. Ca urmare a infestării presei și societății civile cu ofițeri acoperiți și firme paravan ale Serviciilor secrete, în prezent asistăm la paradoxul că ONG-uri intitulate Freedom House aplaudă cele șase luni de pușcărie făcute de un cetățean nevinovat și înalță elogii instituțiilor de forță ale țării.

Interviul acordat de Crin Antonescu e prima intervenție a unui politician în dezbaterea actuală cu avantajele unei personalități care posedă o viziune coerentă asupra lumii.

Mulți dintre cei care încearcă măcar să schiaune împotriva punerii la îndoială a temeliilor democratice n-o fac din convingere.

Dacă ar trebui să se confrunte la un talk-show cu un ofițer acoperit ar pierde din start, deoarece n-ar putea ține piept argumentelor întocmite de Unitate.

La Revizuirea Constituției, a surprins pe unii bătălia angajată de Crin Antonescu pentru ca în sistemul nostru democratic Parlamentul să-și recapete prerogativele față de un președinte tot mai puternic prin mandatul lui Traian Băsescu. A surprins, deoarece la vremea respectivă se știa că USL va avea drept candidat la președinție pe Crin Antonescu. Potrivit logicii românești – cine-n parte parte-și face! –, ar fi fost de așteptat ca liderul PNL de atunci să se bată pentru întărirea, și nu pentru slăbirea puterilor sale ca viitor președinte. Crin Antonescu era însă convins că autentica democrație poate fi proclamată într-o țară doar cînd Parlamentul devine în fapt și numai pe hîrtie principala instituție a sistemului democratic. Teza aceasta, care ține, iată, de convingerile lui Crin Antonescu, o găsim expusă splendid în interviul acordat lui Dan Andronic. Crin Antonescu pleacă de la o realitate postdecembristă. E comod să ataci Parlamentul și clasa politică:

„Trebuie să spui că Parlamentul e rău, că politicienii sînt nişte derbedei, că oricine nu e politician e un om desăvîrşit şi un om minunat şi un om împlinit.

Nu vi se pare că simplificaţi procesul?

Aceste lucruri… Nu. Eu îl constat. Şi îl constat ca un om care nu am de gînd să mai fiu în Parlament, nu am de gînd să mai candidez, am de gînd să termin cu aceste presupuse delicii ale vieţii parlamentare. Eu vă spun ca un om care ştie că nu există democraţie fără un Parlament respectat, că nicăieri nu sînt iubiţi politicienii, dar că în ţara celui mai puternic Executiv şi celui mai puternic preşedinte, avem şi cel mai puternic Parlament. Şi mă refer la Statele Unite. Punct. (…)”

Sub semnul acestei credințe în supremația Parlamentului, Crin Antonescu desființează realitatea Statului de Drepți din România lui 2015, în care DNA spune Parlamentului ce să legifereze, deși, dacă vrea, Parlamentul poate legifera orice, de la proclamarea Codruței Kovesi ca avînd buclele de aur, pînă la desființarea DNA:

„A doua situație este tema asta a Justiției, care este o temă… A Justiției în România.

A Justiției pînă la capăt. În sensul acesta, nu?

E o temă fierbinte, e o temă contaminată, e o temă delicată. Știți, pe vremuri, nu foarte demult, eram încă președinte al Senatului, am propus o dezbatere în Senat pe această temă: starea Justiției în România. Au început, bineînțeles în mod mecanic, răcnetele băsiștilor, pentru că, nu-i așa, era încă un atac la Justiție, încă o lovituă de stat. Cum? Sînt discuții în Parlament despre Justiție?!”

Numai că o dezbatere adevărată, eficientă, despre Justiție trebuie făcută deschis, cu cărțile pe masă. În cadrul ei, politicienii care au obiecții la derapajele Justiției, de fapt nu la ale Justiției, ci la ale Instituțiilor oculte care folosesc Justiția ca pe o armă, trebuie să-și asume clar punctele lor de vedere în spațiul public, să și le argumenteze temeinic, nu să umble cu fofîrlica, precum Victor Ponta:

”Victor Ponta, după părerea mea, greșește și are o atitudine politicește imorală, pentru că așa cum a vrut să treacă legea amnistiei când era la mii de kilometri distanță, așa cum vrea să modifice Codul Penal, dar punînd cîțiva oameni, sigur poate nu cei mai recomandați să facă aceste modificări, n-are curajul să asume și să spună clar ceea ce eu atunci cînd eram în pozițiile respective am făcut. (…)  

Eu vorbesc de faptul că atitudinea corectă a principalului lider politic, cu excepția președintelui, șeful celui mai mare partid parlamentar și prim-ministru al țării ar trebui să spună clar dacă acei oameni au făcut, că e dreptul lor și Ponta nu știa, să spună clar: «Eu sînt de acord cu modificarea Codului Penal, cred că, mai ales ca unul care a participat la angajarea răspunderii, era membru în Guvern, pe acest Cod Penal, care în viziunea atîtora generează abuzuri, vreau să-l schimbăm» sau «Nu, nu-l schimbăm». Fofîrlica asta, iar pardon de cuvînt, începe să-l caracterizeze pe Victor Ponta în momente cheie și cred că este principalul impediment ca Victor Ponta, altfel nu lipsit de calități, o mai spun o dată cu toată blîndețea și fără nostalgie, să urce o treaptă mai sus ca om politic.”

Crin Antonescu a surprins magistral păcatul de fond nu numai al lui Victor Ponta, dar și al liderilor politici de azi în mult controversata temă a Justiției.

Supremația Parlamentului, conducerea României de către clasa politică, și nu de către sergenții majori mesianici fără s-o știe, apărarea libertăților individuale în fața tendințelor de a folosi lupta împtoriva corupției pentru abuzuri staliniste sînt adevăruri care trebuie spuse deschis de cei care cred în ele. Victor Ponta întruchipează perfect tipul politicianului care umblă cu fofîrlica. El ar vrea ca lucrurile să se schimbe, dar, dacă s-ar putea, să le schimbe alții pentru el, el continuînd să fie preocupat de apărarea propriei persoane.

Interviul acordat de Crin Antonescu ne-a făcut să ne amintim de spectacolele de inteligență și cultură care erau conferințele de presă și interviurile lui Crin Antonescu.

Văzînd cine i-a luat locul – rațe mecanice, precum Klaus Iohannis, oportuniști, precum Cătălin Predoiu, cepe degerate precum Alina Gorghiu sau forfîrliciști precum Victor Ponta – nu poți să nu-ți spui:

E nevoie mai mult ca niciodată de Crin Antonescu!