Duminică, 2 februarie 2014. După şedinţa CSAT, în care s-a discutat, la solicitarea premierului Victor Ponta, responsabilitatea STS în Tragedia aviatică din Apuseni, preşedintele Traian Băsescu susţine o Declaraţie de presă.

Eşecul operaţiunilor de depistare a aeronavei prăbuşite şi de salvare a supravieţuitorilor (doi au murit, iar ceilalţi cinci au fost descoperiţi şi salvaţi de persoane particulare) a stîrnit o furtună la nivel naţional. Dincolo de trăncăneala, mai mult sau mai puţin tendenţioasă a televiziunilor de ştiri, s-a înfiripat şi s-a amplificat în opinia publică o neîncredere în capacitatea statului român de a acţiona în situaţii de urgenţă. O neîncredere periculoasă, pentru că situaţii precum cea din Apuseni se pot repeta – şi încă la proporţii urieşeşti – provocate fie de calamităţi sau accidente, fie chiar de acţiuni teroriste. Era normal, era de aşteptat, ca şeful statului să intervină public pentru a restaura încrederea populaţiei în statul român arătînd că eşecul dramatic din Apuseni îşi are cauza în prestaţia necorespunzătoare fişei postului din partea demnitarilor însărcinaţi de Lege cu gestionarea situaţiilor de urgenţă și nu în slăbiciunea de esență a statului român. Traian Băsescu nu s-a ridicat la înălţimea acestei aşteptări. Mai întîi, pentru că el s-a pronunţat în legătură cu Tragedia din Apuseni abia duminică, 2 februarie 2014, pe cînd accidentul a avut loc în 20 ianuarie 2014. Timp de aproape două săptămîni, în spaţiul public s-au dezlănţuit diversiuni mediatice de-a dreptul criminale, cele mai multe pentru ca responsabilitatea adevăraţilor vinovaţi să fie estompată. În al doilea rînd, Traian Băsescu s-a pronunţat despre Tragedia din Apuseni după şahul dat de Victor Ponta prin solicitarea convocării CSAT. Ştiind că funcţia de preşedinte îi cere să se refere şi – dacă nu mai ales – la responsabilitatea unor persoane şi nu a statului român în eşecul din Apuseni, Traian Băsescu a făcut unele referiri la ceea ce trebuia întreprins din punct de vedere legal. Aceste referiri au fost justificate chiar în debutul intervenţiei sale ca expresia voinţei de a-şi spune punctul de vedere „cu privire, în principal, la capacitatea statului de a acţiona în situaţii de urgenţă“. Lăsînd la o parte proasta inspiraţie de a se lăuda cu ceea ce ar fi făcut el dacă ar fi răspuns de Operaţiune, Traian Băsescu a atras atenţia că: „Acţiunea din Apuseni nu a fost coordonată în conformitate cu reglementările în vigoare. De aceea, a fost un eşec, aşa cum a definit-o şi primul-ministru“. La atît se rezumă replica dată de Traian Băsescu realităţii mai mult decît primejdioase denunţate de preşedinte ca fiind „impresia că statul român nu este capabil să acţioneze în situaţii de urgenţă“. Fireşte, Traian Băsescu ne-a făgăduit că va reveni în zilele următoare asupra acestei chestiuni, în seara de duminică, neavînd timpul necesar, deoarece trebuia să se întîlnească cu Delegaţia FMI. Faptul că s-a referit, în fine, la cauzele eşecului doar după şedinţa CSAT şi într-un discurs consacrat aproape în totalitate apărării directorului STS a transformat necesara intervenţie prezidenţială într-o intervenţie strict politicianistă. Nu e de mirare că maşinăria PSD de produs diversiuni, cu o lungă experienţă în manipularea opiniei publice (teroriştii din decembrie 1989, mineriadele), a sesizat rapid greşeala comisă de Traian Băsescu şi a deturnat atenţia opiniei publice de la responsabilitatea Guvernului Ponta la o chestiune colaterală, cum e cea a responsabilităţii unor instituții precum ROMATSA, STS. Ar fi fost normal ca Traian Băsescu să se refere şi la „reglementările în vigoare“ şi, pe baza lor, să arate, din postura de Preşedinte al României, cine e responsabil de eşecul Operaţiunilor din Apuseni. Un eşec care s-a soldat nu numai cu moartea a două persoane, dar şi cu o deosebit de primejdioasă adîncire a neîncrederii în statul român. Care sînt aceste reglementări în vigoare la care ar fi trebuit să se refere Preşedintele României? Păi, Reglementările în virtutea cărora Guvernul României a declarat recent stare de alertă în şapte judeţe ale ţării pe motiv că e nevoie de aceasta în condiţiile calamităţii produse de iarna grea. Decretul de instituire a stării de alertă invocă drept temei legal articolul 2, paragraful 1 al Ordonanţei de urgenţă nr. 21/2004 din 15 aprilie 2004, dată de Guvernul Năstase, devenită, prin votul Parlamentului, Legea nr. 15 din 28 februarie 2005, publicată în MO nr. 190 din 7 martie 2005. Legea, pentru că OU a devenit Lege, folosită drept temei  pentru declararea stării de alertă, intitulată Legea  privind Sistemul Naţional de Management al Situaţiilor de Urgenţă, crează cadrul legal complex şi complet al definirii prin lege: - A ceea ce înseamnă situaţii de urgenţă. - A  instituţiilor implicate în gestionarea situaţiilor de criză. - A acțiunilor care trebuie întreprinse. Articolul 2 al Legii defineşte clar situaţiile de urgenţă. Se încadra accidentul aviatic din Apuseni în definiţia dată stării de urgenţă? Paragraful d al articolului 2 al Legii, rezultat prin modificarea OU  în Parlament, include accidentul din Apuseni în sfera situaţiilor de urgenţă. Deși au murit doar doi oameni și restul populației din zonă n-a fost supusă nici unui risc, prin natura zborului și personalitatea celor șapte de la bord, accidentul a creat o emoție națională de proporții, conferindu-i nota evidentă de situație de urgență. Dacă instituțiile responsabile ar fi  avut dubii în legătură cu asta, era de datoria premierului Victor Ponta, prin fița postului singurul capabil să facă o evaluare a tuturor aspectelor,  să intervină pentru a se stabili că e vorba de o situație de urgență. Articolul 7, paragraful a, al Legii stipulează că în situaţii de urgenţă se constituie  Comitetul Naţional pentru Situaţii de Urgenţă. Potrivit articolului 8: „(1) Comitetul Naţional pentru Sitauţii de Urgenţă, denumit în continuare Comitet Naţional, se constituie şi funcţionează sub conducerea nemijlocită a ministrului administraţiei şi internelor şi sub conducerea primului-ministru. (2) Comitetul Naţional este un organism interministerial format din persoane cu putere de decizie, experţi şi specialişti desemnaţi de ministerele cu atribuţii complexe în gestionarea situaţiilor de urgenţă. (3) Organizarea şi funcţionarea Comitetului Naţional se stabilesc prin hotărîrea Guvernului, la propunerea ministrului administraţiei şi internelor“. Articolul 8, paragraful 1, a fost temeiul legal pentru întrunirea Comitetului Naţional pentru Situaţii de Urgenţă în cazul stării de urgenţă produse de viscol. Raportul întocmit de Gabriel Oprea evită referirile la Legea nr. 15 din 7 martie 2005 pentru a se opri asupra Hotărîrii de Guvern nr. 741 din 9 iulie 2008 care aprobă Regulamentul privind situaţiile de urgenţă, generate de producerea „unui accident de aviaţie civilă“. Lăsînd la o parte faptul că o Hotărîre de Guvern nu poate ţine loc unei Legi (Legea nr. 15/2005 e valabilă şi azi), Raportul nu ia în considerare obligativitatea de a se stabili dacă accidentul din Apuseni s-a constituit în stare de urgenţă. Din punct de vedere legal, Victor Ponta trebuie să coordoneze Comitetul Naţional pentru situaţii de Urgenţă. Din punct de vedere politic, Victor Ponta trebuia să decidă dacă e vorba de o situaţie de urgenţă potrivit Legii 15/2005. Nici din punct de vedere legal, nici din punct de vedere politic, Victor Ponta n-a făcut nimic. De la ora 16, de cînd s-a declanşat alarma şi pînă tîrziu în noapte, Victor Ponta s-a dezinteresat total, ostentativ, de Tragedie, de Operaţiunile de depistare şi salvare. Ba mai mult, prin mesajele liniştitoare date în interviul de pe B1 TV, Victor Ponta a indus autorităţilor o stare de linişte criminală prin raportare la ceea ce se întmpla pe teren. Ca şi în cazul Plagiatului, Victor Ponta face mişcări spasmodice pentru a scăpa de responsabilitate. Diversiunea cu STS – e una dintre acestea. Că Victor Ponta vrea să-şi scape pielea e de înţeles. Ce va mai rămîne din el dacă n-ar fi ditamai ştabul. De neînţeles e menajarea lui Victor Ponta de către Traian Băsescu. Ar fi fost normal ca Traian Băsescu să invoce Legea nr. 15/2005, şi, o dată cu asta, să-l arate drept responsabil pe Victor Ponta. Președintele s-a rezumat la invocarea vagă a reglementărilor în vigoare. Nimic despre Legea 15/2005, nimic despre responsabilitatea lui Radu Stroe, nimic despre dubla responsabilitate a lui Victor Ponta. De ce oare? De ce-l menajează Traian Băsescu pe Victor Ponta, principalul responsabil pentru Tragedia din Apuseni? CITIȚI ȘI:

• ROMÂNIA LUI CRISTOIU. Blestemata bătălie politicianistă a compromis deja Codurile României democrate
• ROMÂNIA LUI CRISTOIU. Semn rău pentru Ponta: E deja Ăsta!
• ROMÂNIA LUI CRISTOIU. Un succes al Partidului - Stat condus de Victor Ponta- PSD-izarea Buletinului Meteorologic!
• ROMÂNIA LUI CRISTOIU. Guvernul Ponta ştie doar atît: Să închidă drumurile, şoselele şi autostrăzile. Nu ştie însă cum să le deschidă!
• ROMÂNIA LUI CRISTOIU. Antenele - ghioaga mediatică a lui Victor Ponta
• ROMÂNIA LUI CRISTOIU. Unde era Victor Ponta în timpul tragediei? Cum unde era?! La televizor!
• ROMÂNIA LUI CRISTOIU. Strategia prin care PSD-ul lui Ponta vrea s-ajungă din nou, ca pe vremea lui Năstase, Partidul -Stat
• ROMÂNIA LUI CRISTOIU. Bombardamentul propagandistic premergător asaltului USL asupra Justiţiei
• ROMÂNIA LUI CRISTOIU. O schimbare spectaculoasă în politica lui Traian Băsescu față de Victor Ponta?