Pe cristoiublog.ro, luam seamă la una dintre marele ciudăţenii ale acestor zile post scrutin, trimiţînd la eterna beznă din adîncimile sufleteşti ale omului: Deşi a beneficiat de peste cinci milioane de voturi, deşi înfrîngerea şi-a avut temeiul într-un vot strict emoţional, produs şi ca urmare a unei abile manipulări, deşi a candidat împins de ai săi, Victor Ponta oferă opiniei publice spectacolul unei personalităţi care şi-a pierdut cumpătul şi nu dă semne că şi-ar reveni curînd.

Au mai pierdut alegerile şi alţii: Ion Iliescu în 1996, Adrian Năstase în 2004, Mircea Geoană în 2009.

Nici unul însă n-a reacţionat atît de nefiresc precum Victor Ponta după înfrîngerea din 2014:

Să facă plecăciuni infinite Învingătorului, marcate de o autoumilire de tip dostoievskian, de parcă şi-ar cere iertare că a cutezat să încerce să-l  înfrîngă pe Klaus Iohannis.

Această prestaţie, incredibilă nu doar la un bărbat politic, dar şi la un bărbat pur şi simplu, poate fi o strategie asumată, în vederea unei micşorări a urii faţă de el şi, prin asta, a îmblînzirii presiunii puse asupra lui pentru a demisiona.

Poate fi şi o şiretenie – tot incredibilă la un bărbat politic – menită a intra în graţii noului Stăpîn de la Cotroceni, fie pentru a justifica ulterior coabitarea, fie pur şi simplu pentru a-i face sîc! lui Traian Băsescu.

Poate fi însă şi semnul unei clătinări din temelii a personalităţii, echivalente unei destructurări, care provoacă fapte şi vorbe lipsite de logică. Ba se ocupă nestingherit de formarea Guvernului, ba vrea să demisioneze, ba își  cere scuze pentru atacurile din campanie, ba dă afară pe Mircea Geoană, ba se gîndeşte să nu mai candideze la şefia PSD.

Ce stă la temelia acestui nemaipomenit comportament, mai degrabă de telenovelă, decît de viaţă ( Nicolae Ceauşescu, la Tîrgovişte, nu şi-a cerut iertare Complotiştilor, deşi îşi juca viaţa, iar la Proces, Mareşalul Antonescu n-a adus slavă Armatei Roşii), e lipsit de importanţă. 

Importanţă are faptul că Victor Ponta, şeful PSD,  purtătorul de cuvînt al celor peste 5 milioane de voturi anti-Iohannis, liderul Stîngii, se ploconește la picioarele lui Klaus Iohannis,  anunţă că lasă la latitudinea cîştigătorului alegerilor prezidenţiale să decidă rezultatul alegerilor parlamentare, prin desemnarea unui premier,  în loc să meargă mai departe cu formarea Guvernului, să declanșeze primele critici la adresa noului Președinte, să purceadă la strîngerea rîndurilor în PSD, într-un cuvînt să se păstreze pe poziţia bărbătească de adversar al Dreptei.

Alegerile prezidenţiale au răsturnat şi rezultatele alegerilor parlamentare?

Altfel spus, victoria lui Klaus Iohannis  a fost şi victoria lui Vasile Blaga?

S-a balansat atît de tare scena politică încît Puterea trebuie să treacă cu totul în mînile Dreptei, care trebuie să aibă şi Preşedinţie şi Guvern, şi Parlament, după ce chiar în campanie s-a făcut atîta caz de împărţirea Puterii?

Nu ştiu dacă după scrutin PSD a coborît la nivelul unui partid de buzunar, iar PNL-ul lui Vasile Blaga a urcat pînă la nivelul unui partid unic.

Sigur e că prin întreaga sa prestaţie din ultimul timp, Victor Ponta trădează opţiunile şi interesele social-politice ale celor peste cinci milioane de alegători, care  au mers la vot pentru a pune ştampila pe candidatul PSD.

A să nu mai spunem că rezultatul alegerilor parlamentare din 2012 n-a fost pus la îndoială de alegeri anticipate, nici măcar de o modificare de majoritate în Parlemnet.

Desigur, sunt discuții, sunt chiar zvonuri abil puse în circulație despre o posibilă modificare de putere în Parlament.

Însă pînă nu e depusă o Moțiune de cenzură, Moțiune care să treacă, actuala majoritate susține un Guvern PSD.

Acest Guvern are mandat de la alegători, pînă la proba contrară, să administreze țara și nu să bocească înfrîngerea lui Victor Ponta.

Asta deoarece la scrutinul din 16 noiembrie 2014, Victor Ponta  e cel care a pierdut și nu Coaliția de guvernare. Nu numai pentru că premiul pus în joc a fost Cotroceniul și nu Victoria, dar și pentru că vina pentru eșec stă în cea mai mare parte pe umerii lui Victor Ponta, cel care a reușit rara performanță de a deveni țintă vie în materie de ură.

Cîtă vreme electoratul nu s-a pronunțat în privința Parlamentului ( nu-i exclus ca alegerile anticipate să dea cîștig de cauză actualei Coaliții, românii știind să deosebească între Președinție și Parlament),  electoratul PSD, ca şi membrii şi activiştii PSD, au nevoie să-i reprezinte  pe scena publică un bărbat politic  veritabil,  un lider care să treacă la atacarea lui Klaus Iohannis, la o poziţie dură, cum se întîmplă în politică, faţă de Dreapta, în numele Stîngii.

După ce a pierdut alegerile din 1996, Ion Iliescu n-a mers în genunchi pînă la Palatul Cotroceni, urcînd Dealul cu mătănii, n-a cerşit Înalta bunăvoinţă a lui Emil Constatintescu.

A trecut la atac de chiar a doua zi după alegeri.

De unde vine prestaţia  ciudată a lui Victor Ponta?

Din faptul că mai e premier, deşi cei care l-au înfrînt la scrutinul prezidențial, vor să-l dea jos și de la Guvern.

Din acest punct de vedere, ca premier Victor Ponta e o povară uriașă pentru Guvern, pentru Coaliția de guvernare, pentru majoritatea parlamentară, pentru PSD, chiar și – dacă nu mai ales- pentru țară.

În perioada următoare, România are nevoie de un Guvern puternic, capabil să administreze bine țara, un Guvern scutit de povara de imagine negativă a lui Victor Ponta.

Rămînînd mai departe premier, Victor Ponta slăbește de la o zi la alta Guvernarea PSD.

Ploconelile sale față de cel care l-a învins în alegeri, anunțurile privind depunerea demisiei pe biroul noului președinte, șovăielile privind șefia PSD, incapacitatea de a  pune capăt  destrămării PSD, rămas fără cap sau cu un cap mahmur, precum Victor Ponta, smerenia de măicuță abia intrată la mânăstire, fac din Victor Ponta punctul nevralgic al Guvernării PSD.

Demisia lui Victor Ponta ar fi salvarea guvernării PSD și a PSD, ba mai mult ar fi o măsură benefică pentru țară.

PSD e încă partid de guvernămînt.

Dacă PSD intră în disoluție, România se va confrunta cu o Criză politică majoră, pentru că ar fi vorba de disoluția partidului de guvernămînt.

 Dacă Victor Ponta şi-ar depune demisia, ar fi două posibilităţi:

1. Klaus Iohannis numeşte un nou premier, dar  tot de la PSD. În acest caz, eliberat de povara Victor Ponta, PSD poate guverna parcurgînd și reforma necesară acestui partid.

2. Klaus Iohannis numeşte şi reuşeşte să impună un premier PNL.

Trecut în Opoziție, PSD     se poate angaja în confruntarea politică, traversînd și procesul de reformă.

În ambele situaţii, PSD are mîinile dezlegate pentru a-şi putea reveni.

Dacă Victor Ponta nu demisionează din funcția de premier, Guvernul PSD va  administra țara tot mai prost,  obligat să suporte nu numai efectele erodării la Putere, dar și imaginea catastrofală a premierului Victor Ponta. Pentru că Victor Ponta nu îndrăznește nici cea mai mică reformă în PSD, lovit cum e de complexul vinovăției c-a pierdut prezidențialele, partidul de Guvernămînt riscă să intre în disoluție.

Merită aceste pagube rămînerea lui Victor Ponta în fruntea Gvuernului?!