ROMÂNIA LUI CRISTOIU. Dacă Regimul Băsescu a fost un Regim mafiot, Codruța Kovesi, stîlp al Regimului, ce-a fost?! Un Înger?!

ROMÂNIA LUI CRISTOIU. Dacă Regimul Băsescu a fost un Regim mafiot, Codruța Kovesi, stîlp al Regimului, ce-a fost?! Un Înger?!

Claudiu Florică şi Dinu Pescariu, cei care au iniţiat şi condus Grupul Infracțional din Afacerea Microsoft, au fost scutiți de orice acuzație în Dosarul Microsoft. Îmbogățiți ca urmare a uneia dintre cele mai păgubitoare afaceri de corupție pentru Statul român, cei doi își pot vedea liniștiți de treabă. Care treabă nu poate fi altceva decît cheltuirea banilor obținuți din Afacerea Microsoft.

De ce au fost iertați de orice acuzație cei doi, deși Codul Penal vorbește doar de reducerea pedepsei?

E o întrebare pe care și-o pun mulți români, care văd cum doi gușteri ai tranziției se scaldă mai departe în lux, deși locul lor era la pușcărie.

Răspunsul trimite la ceea ce au făcut cei doi.

La ordinul Binomului SRI-DNA, cei doi au dat fuga la DNA pentru a denunța procurorilor pe politicienii cărora Binomul le-a pus gînd rău.

Desigur, ei au denunțat-o direct pe Elena Udrea.

Indirect, ei au denunțat pe cel căruia Binomul i-a pus gînd rău: Traian Băsescu.

Iar Traian Băsescu, cel care știe multe lucruri despre ticăloșiile Binomului SRI-DNA, tace, ca nu cumva să ajungă și el la pușcărie.

Nici n-ar fi atît de complicat.

Cei doi Infractori - Claudiu Florică și Dinu Pescariu - sunt dispuși în orice moment să-și întrerupă eterna lor vacanță de nababi pe banii furați de la stat și să dea fuga, la ordin, la DNA cu un denunț împotriva lui Traian Băsescu.

Eventual, celor doi li s-ar putea alătura Ovidiu Tender, un alt denunțător de serviciu, gata să ia poziție de drepți și să scrie.

Prezent la sindrofia de la SRI, Imperatorul Klaus Iohannis a citit cu scrîșneli, de pe o hîrtiuță, discursul pe care i l-au vîrît sub nas, să-l țină, Ștabii de la SRI.

Fiind vorba de un discurs făcut exact de cei cărora li se adresa Președintele, se înțelege că el lăuda SRI, pentru că nu s-a implicat și nu se implică în jocuri politice interne.

Tocmai cînd el citea năstrușnicia asta, Binomul SRI-DNA îi ierta pe cei doi inițiatori ai Afacerii Microsoft de orice acuzație, pentru că au fost băieți de treabă și au denunțat pe cine trebuia.

Politicieni pe care Binomul SRI-DNA s-a gîndit să-i scoată din viața politică sub semnul ambiției deja mărturisite de a  schimba întreaga clasă politică.

Cum adică?

Asta nu-i implicare în viața politică a țării?

Asta-i treaba Binomului SRI-DNA, să schimbe clasa politică apelînd la mijloacele staliniste ale denunțătorului premiat, pentru că scrie ceea ce-i spun procurorii?

În această Operațiune paranoică,  punerea la îndoială a celor zece ani de mandat ai lui Traian Băsescu joacă un rol crucial.

Pentru aceasta, Binomul nu se dă în lături de la nimic, nici măcar de la colaborarea pe șest cu Trustul lui Dan Voiculescu.

Circulă pe Internet un banc despre Codruţa Kovesi care se arestează pe ea însăși pentru favorizarea infractorului.

Bancul pornește de la o realitate pe care unii o iau în bășcălie, dar pe care eu o iau în serios.

Și nu oricum în serios, ci cu gravitate.

Regimul Traian Băsescu, pentru că de Regim putem vorbi, oricît s-ar burzului domnul fost președinte, dată fiind puterea președintelui asupra țării, a avut timp de zece ani personalități cărora le-am putea spune copiii lui Traian Băsescu: Codruța Kovesi, Emil Boc, Elena Udrea, Florian Coldea, Horia Georgescu, George Maior, Marcel Opriș, Adriana Săftoiu, Daniel Morar.

Sînt personalități care au fost descoperite de Traian Băsescu, un bun ghicitor de talente, plasate de Traian Băsescu în funcții de răspundere și, evident, care au contribuit, sub comanda lui Traian Băsescu, la marile și micile schimbări din arhitectura României.

Niciuna dintre aceste personalități nu e atît de dependentă în destinul ei spectaculos de Traian Băsescu ca șefa DNA de azi, Codruța Kovesi.

Pînă în 2 septembrie 2006, Codruța Kovesi a fost o procuroare mediocră la Parchetul din Sibiu. Nimic din cariera de pînă atunci n-o semnala ca altceva decît o mediocritate. E drept, jucase baschet în facultate, dar nici în această postură nu spărsese plafonul ieșitului din comun. Brusc, în 2 septembrie 2006, Codruța Kovesi e promovată de Traian Băsescu procuror general, deși nu fusese nici măcar o clipă în structurile centrale și, cînd ajungea în București, la cumpărături, întreba în dreapta și-n stînga unde e Piața Victoriei.

Ca și Florian Coldea, ca și Elena Udrea, ca și Emil Boc, ca și Daniel Morar, ca și George Maior, Codruța Kovesi își datorează cariera, gloria, situația materială, chiar și libertatea, lui Traian Băsescu. În 2009 cînd și-a încheiat mandatul de trei ani, CSM a respins propunerea de reinvestire ca Procuror general. Cu de la sine putere, Traian Băsescu a reinvestit-o, prin Decretul din 2 octombrie 2009. În octombrie 2012, Codruței Kovesi i se încheie cele două mandate. Nu mai poate fi procuror general. Traian Băsescu intră în fibrilație, pentru a-i găsi un post de șefă mai departe, distinsa obișnuindu-se să fie șefă tot timpul. La insistențele lui Traian Băsescu, care-l acceptă pe Tiberiu Nițu, Codruța Kovesi e numită șefa DNA. Pentru că talibanii din presă îl lustruiau pe Daniel Morar, desemnarea Codruței Kovesi dă naștere unei campanii de presă virulente împotriva numirii. Traian Băsescu (dezvălui asta în premieră!) a sunat personal pe unii lideri de opinie din presă pentru a-și justifica decizia și, într-un fel, pentru a pleda în favoarea Codruței Kovesi.

Din 16 mai 2013, Codruța Kovesi e șefă a DNA.

Timp de doi ani, DNA decimează doar PSD și, la un moment dat, USL. Deși presa scrie despre afacerile celor din PDL, ba chiar și ale celor care erau apropiați lui Traian Băsescu, DNA nu se sesizează nici măcar cu o citație. Dosare precum cel despre Gala Bute sînt uitate prin sertare. Intelectualii lui Traian Băsescu resping dezvăluirile din presă ca fiind îndreptate împotriva unei forțe politice – Traian Băsescu și PDL – care a dat Justiției libertatea de a aresta la nivel înalt. Cum DNA-ul Codruței Kovesi nu scoate nici măcar un scîncet în această chestiune, opinia publică e convinsă că dezvăluirile sînt calomnioase.

Mult mai important, ca și Florian Coldea, ca și Elena Udrea, ca și Emil Boc, George Maior, Daniel Morar, Codruța Kovesi e responsabilă de toate cele înfăptuite de regimul Traian Băsescu. Și de cele bune și de cele rele. Dacă regimul Traian Băsescu a fost unul mafiot, Codruța Kovesi a fost unul din capii Mafiei lui Traian Băsescu. Dacă regimul Traian Băsescu a fost un Regim binecuvîntat pentru România, Codruța Kovesi e una dintre personalitățile căreia trebuie să i ne închinăm.

Vine tulburele an electoral 2014.

Copiii lui Traian Băsescu, știind că Tatăl va muri politic, pornesc în căutarea unui nou Tată politic. Elena Udrea, Horia Georgescu, Alina Bica optează pentru Victor Ponta. Florian Coldea, Codruța Kovesi, Livia Stanciu – șefa ÎCCJ – optează pentru Klaus Iohannis.

Ca urmare a Operațiunii Miracolul din 16 noiembrie 2015, Klaus Iohannis iese învingător.

Ca și Florian Coldea, ca și Elena Udrea, ca și George Maior, ca și Horia Georgescu, ca și Marcel Opriș, Codruța Kovesi a fost un stîlp al regimului Traian Băsescu.

Dată fiind această realitate istorică indubitabilă, Codruța Kovesi avea două opțiuni:

1. Considerarea Regimului al cărei stîlp a fost drept unul pozitiv.

2. Considerarea Regimului drept unul negativ.

Codruța Kovesi a optat pentru cea de-a doua variantă. Drept urmare, Binomul SRI-DNA a declanșat o campanie fără precedent de arestări, deschideri de dosare, dezvăluiri din presa subordonată mai departe, menită a dovedi că Regimul Traian Băsescu a fost un regim mafiot, unul dintre cele mai negre din istoria patriei.

Scot din discuție că minima conștiință, cea care deosebește pe om de hienă, o obliga pe Codruța Kovesi să nu-și tăvălească Tatăl politic prin noroi.

Voi pune însă altfel problema.

Și ea trebuie pusă altfel, pentru că Imperatorul a flecărit în campanie despre un alt fel de a face politică. Prin altfel de a face politică se înțelege și o mai mare atenție acordată de politică moralei. Desigur, nu sfîrșind prin a fi moralistă, dar măcar încetînd de a fi ticăloasă.

Codruța Kovesi a fost un stîlp al Regimului Traian Băsescu.

Dacă acest regim se vrea prezentat drept Mafiot, așa cum se desprinde din valul de dosare îndreptat împotriva celor care au fost stîlpii Regimului trecut, atunci și Codruța Kovesi e responsabilă nu numai moral, dar și penal de corupția din fostul Regim.

Îngînînd papagalicește ce i-au zis să zică Structurile, Klaus Iohannis a declarat că el va reseta sistemul politic românesc. A reseta înseamnă a o lua de la zero. Păi cum s-o iei de la zero tot cu Codruța Kovesi?

Același lucru e valabil și pentru liderii de opinie care au fost baza regimului Traian Băsescu. N-am fost printre aceștia de la început. Abia în vara lui 2009, dibuind că lui Traian Băsescu i se pune de o Coaliție politico-mediatică ticălaosă, am trecut de partea fostului președinte. Fără a fi însă un taliban al acestuia. Au fost multe momente în care, fără a ajunge la ceartă publică, am avut poziții critice față de Traian Băsescu: Afacerea Nana, pricopsirea intelectualilor aserviți cu posturi bănoase, candidatura Elenei Udrea. Din 2004 şi pînă în 2014, Traian Băsescu a beneficiat de sprijinul necondiţionat, vecin cu linguşirea, din partea celor pe care i-am poreclit deontologii din presă. Acum, asemenea Codruței Kovesi, aceștia vor să se extragă din Regimul Băsescu, vor să ne convingă că ei au luptat din interior împotriva Regimului. Ca și în cazul Codruței Kovesi, șmecheria asta mi se pare o nerușinare. Eu, de exemplu, continui să cred că Regimul Băsecu n-a fost un regim mafiot sau cel puțin că Traian Băsescu nu e părtaș la Mafia despre care se vorbește. De pe aceste poziții, privesc cu suspiciune Operațiune mîrșavă prin care alde Codruța Kovesi, în loc să-și dea demisia din fruntea DNA (dacă Regimul pe care l-a slujit a fost mafiot), se dă acum drept eroina de la Jii a luptei împotriva corupției din regimul Traian Băsescu.

Așa cum am mai scris, șmecheria cu folosirea compromișilor am mai întîlnit-o în istorie.

Dacă Imperatorul crede că un altfel de politică înseamnă folosirea compromișilor din fostul regim pentru a-și întemeia noul regim se înșeală.