ROMÂNIA LUI CRISTOIU. Dacă MRU e votat, Parlamentul mai face un pas nu către Marea Adunare Națională, cum s-ar putea crede, ci către Marea Adunare Națională a Căcăcioșilor

Deși SIE, din motive care țin de democrația noastră de boala vacii nebune, trece drept un Serviciu de Intelligence de pe altă planetă și nu de pe teritoriul românesc, ca imagine publică singura activitate a bugetarilor de lux de acolo fiind plasarea de articole denigratoare despre România în presa străină, totuși, potrivit Constituţiei, el rămîne o instituţie supusă controlului civil.

Din acest punct de vedere, numirea directorului SIE nu trebuie să difere, în materie de respectare, fie și a aparențelor democratice, de numirea directorului SRI. 2 martie 2015. Prin vot al Camerelor reunite,  potrivit Constituției, Eduard Hellvig e numit director al SRI. E punctul final al unui proces definit prin maximă respectare a procedurilor democratice, condiție vitală pentru numirea unui director civil al unui Serviciu de Intelligence în democrațiile avansate, mereu neliniștite de puterea pe care-o dă Serviciilor secretul ca trăsătură de esență. Joi, 19 februarie 2015, Klaus Iohannis îi invită pe liderii partidelor parlamentare la Cotroceni pentru a le spune pe cine va propune la șefia SRI. După consultări, președintele iese la tv și anunță desemnarea lui Eduard Hellvig. Cu acest prilej, președintele dezvăluie și acțiunile de consultare legate de această denumire: „În cursul zilei de astăzi, am avut întîlniri cu liderii partidelor politice parlamentare şi le-am adus la cunoştinţă această intenţie pe care o am. De asemenea, am vorbit cu cei doi preşedinţi, preşedintele Senatului şi preşedintele Camerei Deputaţilor. Probabil, în cursul săptămînii viitoare, Parlamentul va lua în dezbatere această chestiune.” Seara, președintele acordă un interviu lui Digitv, în care-și explică pe larg opțiunea pentru Eduard Hellvig: „Am decis să fac o nominalizare pentru conducerea SRI fiindcă situația generală, după părerea mea, necesita o clarificare și aceasta este o clarificare care depinde de mine. Am judecat destul de mult pe cine să nominalizez și am ajuns la Hellvig, care este o persoană și pregătită, și suficient de calmă pentru a ocupa această poziție. Cred că, în etapa în care ne aflăm acum, calmul e un lucru important. L-am întrebat dacă e de acord să fie nominalizat. A fost de acord și am semnat în această seară scrisoarea către președinții Camerelor Parlamentului, în care i-am anunțat că asta e nominalizarea mea, urmînd ca săptămîna viitoare să intre în parcurs parlamentar.” Pentru Klaus Iohannis, interviul, mai mult ca sigur comandat tocmai pentru a se explica opiniei publice în chestiunea Eduard Hellvig, e un fericit prilej de a reaminti consultarea cu partidele politice: „Cu emoțiile nu rezolvăm nimic. Am căutat o soluție și am găsit această soluție, sper să fie pe placul politicienilor, al parlamentarilor. E bine de știut că am vorbit cu toți liderii de formațiuni politice parlamentare. Am dorit să afle de la mine această propunere de nominalizare. I-am întîlnit pe toți în cursul zilei de azi. Unii au fost direct de acord. Alții au spus că vor să se mai consulte cu partidul, ceea ce mi se pare absolut normal normal. Nu a fost niciunul din liderii politici care să-mi fi spus că nu e de acord sau că nu crede că e de acord.” Au urmat, desigur, necesarele acțiuni care țin de aparențele democratice. PSD, care a anunțat că trebuie să convoace organul colectiv de conducere, a decis abia luni să voteze în favoarea lui Eduard Hellvig. Firește, au fost discuții în spațiul public, nu prea gălăgioase, dacă nu cumva Eduard Hellvig e prea apropiat de președinte pentru a nu îngrijora prin și mai marea cîrdășie dintre SRI și Cotroceni. S-a invocat cu acest prilej exemplul lui Traian Băsescu, care Traian Băsescu a numit la șefia celor două Servicii persoane din Opoziție. Sub același semn, al posibilelor întrebări, s-a așezat și reacția mai mult decît dubioasă a UNPR, care a luat poziție de drepți, bătînd din călcîiele regulamentare, la gestul prezidențial înainte chiar ca președintele să pună numele în eter. În privința lui Eduard Hellvig n-au fost prea mari uimiri la această desemnare. S-au ridicat voci despre implicarea sa în tentativa de lovitură de stat din vara lui 2012, s-au emis semne de întrebare despre competența acestuia în materie de Serviciii de Intelligence, pariindu-se că generalii din SRI, constituiți într-o Gașcă Pe șest organizată în cei zece ani de președinție a lui Traian Băsescu îl vor împacheta pe Eduard Hellvig cît ai zice pește. Totuși, pînă la urmă, Eduard Hellvig a fost votat cu o majoritate solidă ca director al SRI.  La numirea lui Eduard Hellvig, Klaus Iohannis a fost întrebat cînd va numi un director la SIE, Serviciul rămas fără director civil din octombrie 2014. Răspunsul a fost definitoriu pentru ceea ce crede noul președinte că trebuie să fie un șef de stat: Un  Hai Sictir! ambalat într-un zîmbet cu nuanță de rînjet. Răspunzînd unei întrebări, Klaus Iohannis a declarat că va numi un director la SIE la momentul potrivit: „Nu am dorit să fac nominalizările împreuna, astfel că acum vorbim doar de o nominalizare la SRI, urmînd ca în perioada următoare să fac o nominalizare şi pentru SIE, la momentul potrivit”. La interviul de la Digi tv, președintele s-a avîntat într-un dialog mai amplu despre numirea directorului SIE: „Nu am vrut să amestec aceste două lucruri, fiindcă fiecare serviciu are specificul lui, problemele lui, domeniul de activitate. Am considerat că dintre cele două servicii e nevoie de clarificare acum, prima dată, la SRI, după care voi aborda și SIE. N-aș putea să vă dau un cadru temporal. Sper să nu dureze foarte mult. O să aflați cînd fac o nominalizare. Întrebare: Va fi o persoană din lumea politică, la fel ca Hellvig? N-ați numit pe cineva de la opoziție... Ba da. PNL e în opoziție. Pentru mine au contat calitățile pe care le-am enumerat la început și același lucru e valabil și pentru SIE. Eu sînt ultimul care vrea să politizeze servicile. Eu vreau să nominalizez persoane civile care au capacitatea să conducă bine serviciile secrete. Acestea sînt argumentele principale. Nu am căutat cu predilecție un anumit profil politic. Acolo vreau un profil de civil care mie îmi dă o garanție că va conduce bine și în sensul europenizării acestui serviciu”. Au trecut de atunci patru luni, patru luni mari și late. Deși numărul lunilor de SIE fără director civil creștea în chip neliniștitor, Klaus Iohannis nu se grăbea cu numirea directorului SIE. Joi, 24 iunie 2015, pe site-ul Președinției e plasat următorul Comunicat: „Președintele României, domnul Klaus Iohannis, l-a nominalizat pentru funcția de director al Serviciului de Informații Externe pe domnul Mihai-Răzvan Ungureanu. Conform prevederilor constituționale, domnul Președinte Klaus Iohannis i-a înștiințat, printr-o scrisoare oficială, pe președinții celor două Camere ale Parlamentului despre această nominalizare, urmînd ca Parlamentul să adopte o hotărîre în acest sens.” Atît și nimic mai mult. Vorba lui nea Gigel de la Sculărie într-un taifas cu Săftica de la Tivuri: Nici Bună ziua, nici F.. vă-n …! Raportînd momentul MRU la momentul Eduard Hellvig, vom remarca imediat și cu ochii închiși o diferență ca de la cer la pămînt în materie de aparențe  democratice: 1.    Față de momentul 19 februarie 2015, Klaus Iohannis n-a acordat nici cea mai mică atenție procedurii democratice a consultării. Chiar dacă, așa cum a fost cazul cu UNPR, această procedură e îndeplinită de ochii lumii, în cazul directorilor civili ai Serviciilor, ea rămîne crucială. Consultarea partidelor,  dar mai ales acceptul unei cît mai mari părți a clasei politice, dă legitimitate democratică directorului unui Serviciu. Admițînd că MRU va trece de Parlament, legitimitatea sa democratică e pusă sub semnul îndoielii. Va trece drept un om de-al lui Klaus Iohannis, și prin asta, al PNL, impus cu forța de președinte, sau mai degrabă de Forțele Obscure care-l controlează pe președinte. 2.    În cazul SRI, Klaus Iohannis ne-a explicat de ce a optat pentru Eduard Hellvig, ne-a  istorisit chiar și  momente din procesul de  decizie. Impresia de respectare a transparenței democratice, a nevoii vitale de explicare și justificare a unei hotărîri la cel mai înalt nivel, a rămas deosebit de puternică. Nimic din aceste condiții nu numai democratice, dar și de bun simț n-au fost îndeplinite în cazul SIE. Partidele parlamentare n-au fost consultate. Opiniei publice nu i s-a dat nici o explicație. Decizia se definește printr-o secretomanie de tip stalinist. Impresia puternică e de nume impus printr-un gest arbitrar, dictatorial, sau și mai rău de nume impus președintelui de Forțe Obscure. 3. Deși om politic și el, Eduard Hellvig n-a avut o expunere de vedetă mediatică înainte de a fi numit la șefia SRI. S-ar putea spune că, în cazul său, președintele a ținut cont de ceea ce el declara drept angajament: „Eu sînt ultimul care vrea să politizeze serviciile. Eu vreau să nominalizez persoane civile care au capacitatea să conducă bine serviciile secrete.” MRU e o personalitate a politicii românești. A fost unul dintre candidații cu șanse la candidatura la Președinție, a fost premier (bun după opinia mea), a trecut drept un posibil premier al PNL, a avut după scrutin o aprigă activitate politică. Dacă despre Eduard Hellvig puteam spune că e o persoană civilă, despre MRU spunem că e un politician de excepție. Dincolo de ciudățenia de a-l scoate din jocul politic pe unul dintre politicienii de stil nou, necesar României actuale, imaginea de om politic a lui MRU face din decizia lui Klaus Iohannis una eminamente politică, în contrast cu angajamentele de pînă acum.

 Cu prilejul desemnării lui Eduard Hellvig, Klaus Iohannis anunța că va lua decizia la momentul potrivit și că nu va dura prea mult. De durat a durat (patru luni!), situație greu de explicat dacă nu ținem cont de precizarea: La momentul potrivit. Acesta e momentul potrivit pentru Klaus Iohannis. Pentru că în acest moment, cu un PSD paralizat, cu un Gabriel Oprea supus pe deplin Jupînului de la Cotroceni, Klaus Iohannis, sau mai degrabă cei care au în buzunarul de la uniformă cheița Raței mecanice, au posibilitatea de a mai testa  încă odată  tăria Parlamentului. Asta după testul Șase cereri de arestare preventivă pentru Elena Udrea, testul adoptării fără dezbateri a Strategiei Naționale de Apărare, testul suspendării de către Binomul SRI- DNA a mandatului de deputat al lui Sebastian Ghiță.   E singura explicație la faptul că, spre deosebire de momentul Eduard Hellvig, Klaus Iohannis a sfidat toate aparențele democratice, străduindu-se din răsputeri să lase impresia unui act gen Așa vor mușchii mei!  Așa cum am mai spus   din punctul de vedere al persoanei care e MRU funcția de director al SIE nu ridică nici o problemă, în afara celei că fostul premier e  tras astfel pe linie moartă față de ambițiile sale politice. Dar din punct de vedere al Loviturii de forță prin care Klaus Iohannis vrea să-l impună la SIE pe MRU, Parlamentul e pus în fața unei provocări  antidemocratice. Dacă MRU trece de Parlament, principala instituție a statului de Drept mai face un pas nu către Marea Adunare Națională, cum s-ar putea crede, ci către Marea Adunare Națională a Căcăcioșilor.

Meteorologii anunță o vreme neobișnuită, cu temperaturi ieșite din comun în zilele următoare

Cele mai importante 500 de companii, în Capital. Acum la chioșcuri și online pe edituradecarte.ro