Pe parcursul Scandalului Elena Udrea, pentru că am luat atitudine față de abuzurile fățișe, ba chiar ostentative ale Binomului SRI-DNA, atît pentru a încerca tăria clasei politice autohtone, cît și pentru a trăi beția arătării mușchilor, România tv, televiziunea patronată și controlată de Sebastian Ghiță, m-a terfelit cu hărnicie pentru a crea imaginea unei negustorii între mine și Elena Udrea.

Cred că telespectatorii România tv se săturaseră de fotografia în care apăream alături de Elena Udrea, servită ca dovaDa unei apropieri care nu exista (cred că sînt printre puținii jurnaliști bărbați care-i spun Elenei Udrea, doamna deputat și nu Elena), o fotografie care se născuse dintr-un gest de politețe al meu după o emisiune cu politiciana.

Eu însă am intervenit, în cazul Elenei Udrea, pentru că abuzurile grosolane, primitive ale Binomului, alcătuit din inși care-i sărutaseră Elena Udrea poala pe vremea puterii însemnate în statul român, dădeau semn de o realitate care, iată, a devenit evidentă tuturor, cu excepția celor plătiți sau șantajați de Binomul SRI-DNA:

Folosirea luptei împotriva corupției, altfel necesară istoricește, pentru răfuielile mafiote între găștile rămase de capul lor după plecarea lui Traian Băsescu de la Cotroceni.

Așa cum am mai scris, momentul Elena Udrea a fost începutul abuzurilor stridente, ostentative ale Binomului.

Umilirea Parlamentului, pus să voteze șase arestări preventive, cerute de Binom după ce Elena Udrea cutezase să demaște paranoia puterii pe cale de a se desăvîrși, au fost un soi de test.

Ceva în genul, Hai să vedem cît de căcăcioși sînt?

Și testul a fost o reușită extraordinară pentru Binom.

Parlamentul a votat într-o veselie disperată cele șase cereri de arestare pentru Elena Udrea, deși nu parlamentar, ci purcică să fi fost, și tot ți-ai fi dat seama că e o aberație să ceri șase arestări preventive în loc de una.

Nu s-a ridicat o voce de bărbat sau de femei, care, în politică, tot un soi de masculi sunt, care să întrebe de la tribună de ce trebuie să voteze Parlamentul României, principala instituție a României democrate, o asemenea năzbîtie, concepută de concubinajul dintre o cizmă butucănoasă și o jartieră complexată. 

Elena Udrea a fost arestată preventiv și cu implicarea ÎCCJ, complicea Binomului prin nefericita Livia Stanciu, a rămas în pușcărie timp de 72 de zile.

Au urmat apoi alte abuzuri incredibile:

Reținerea Laurei Voicu, avocata Alinei Bica, pentru că își apăra clienta; arestarea lui Horia Georgescu direct din fotoliul de șef al ANI (pedeapsă și pentru c-a îndrăznit să nu asculte comenzile Binomului în timpul campaniei pentru prezidențiale); transformarea unui dosar sexual în cazul primarului de Iași în dosar de corupție, DNA asumîndu-și, iată, și acuplările; luarea pe sus, ca și cum ar fi fost un criminal urmărit prin Interpol, a primarului Andrei Chiliman (mai mult decît semnificativ pentru abuzul Binomului, două instanțe au decis judecarea primarului în libertate); umilirea judecătorului constituțional Toni Greblă prin înfățișarea drept delapidator de capre; tentativa de destructurare a CCR prin născocirea Dosarului așa-zis al Eratei (pedeapsă pentru c-a îndrăznit să declare anticonstituționale articole aberante din Codul Penal, scrise, pare-se, de niște inși beți tot timpul).

Momentul culminant al acestei Operațiuni l-a reprezentat tentativa de lovitură de stat prin convocarea lui Victor Ponta la DNA și cererea de demisie măcănită imediat de Rața mecanică de la Cotroceni.

Istoria postdecembristă a manevrelor prin care președintele și Gașca sa vor să înlăture un premier care-i deranjează cuprinde ticăloșii diverse:

De la chemarea minerilor, cum s-a întîmplat în septembrie 1991, pînă la boicotarea premierului de către proprii miniștri, cum s-a întîmplat cu Radu Vasile în decembrie 1999.

În cazul Victor Ponta ne aflăm în fața unei noutăți absolute:

Folosirea unei instituții de forță – DNA – pentru tranșarea conflictului dintre președinte și premier în favoarea președintelui.

O premieră cu vădite note de ticăloșie și pentru că sînt folosite în mod compromițător, pentru lovitura de stat, Justiția și Lupta împotriva corupției.

Știrea potrivit căreia Deputatului Sebastian Ghiță i s-a interzis, pentru o perioadă de timp, să mai fie deputat m-a făcut să tresar.

La începutul anului, Binomul SRI-DNA testa coloana vertebrală a Parlamentului solicitînd șase ridicări de imunitate pentru șase arestări preventive în cazul Elena Udrea.

Din cîte s-a văzut, testul a fost un succes:

Binomul și-a dat seama că are de a face cu un Parlament de căcăcioși.

Acum, prin incredibila, unica în lumea de azi, care include și Burundi din Africa, interdicție pusă unui parlamentar de a-și exercita mandatul de deputat, Binomul purcede la o nouă escaladare a asaltului împotriva Parlamentului.

Va reuși noul test?

Din cîte-mi dau seama, va reuși.

Următorul test va fi, așa cum am mai scris, pătrunderea Codruței Kovesi în Parlament cu pistolul în mînă, protejată din boscheți de luptătorii SRI anti-tero și aplaudată de pe margini de ofițerii acoperiți din presă.

Există în practica Serviciilor secrete din lume folosirea  unor oameni de afaceri pentru Operațiuni în care  Serviciul nu vrea să-și lase semnătura. Ca să dau numai un exemplu, CIA din anii Războiului Rece a lucrat cu omul de afaceri  Howard Hughes în cadrul Operațiunii Azorian, din 1974-1975, de aducere la suprafață a unui submarin sovietic rămas din 1968  pe fundul Oceanului Pacific,  abandonat de Armata Roșie.

Dacă ar fi s-o credem pe Elena Udrea din Jurnal, Sebastian Ghiță a fost unul dintre acești oameni de afaceri.

Un altul a fost Ovidiu Tender.

Cu puțin timp în urmă, mai precis pe 10 iunie 2015, am scris pe cristoiublog.ro despre cum s-au lepădat Serviciile de Ovidiu Tender după ce acesta le-a dat o mînă de ajutor în arestarea preventivă a Alinei Bica. I s-a promis, prin adresă de la DNA, că va primi mai puțini ani decît la Fond, pentru a se pricopsi, la Apel, cu 12 ani și 7 luni închisoare, cu un an și trei luni mult decît la Fond.

O situație tipică în istoria Serviciilor secrete:

SRI îl sacrificase fără milă pe Ovidiu Tender.

Omul de afaceri fusese invocat în dese rînduri de Alina Bica drept pricină a războiului pornit împotriva ei de SRI.

Dacă primea o pedeapsă mai ușoară la Apel, SRI risca un nou scandal.

A preferat să-l sacrifice pe Ovidiu Tender.

Decizia procurorului de la DNA Ploiești de extindere a acuzațiilor și a controlului judiciar în cazul lui Sebastian Ghiță va fi surprins pe cei care nu știu uriașa disponibilitate a Serviciilor de a-și sacrifica oamenii fără cruțare.

Pe mine nu m-a surprins.

Am văzut aici o reeditare a cazului Ovidiu Tender.

Ovidiu Tender a intrat la pușcărie pe 12 ani fără să crîcnească.

Sebastian Ghiță lasă impresia că vrea să se bată.

Se va bate el pînă la capăt?

Admițînd că se va bate, nu va  reuși mare lucru.

Prin Rețeaua de ofițeri acoperiți, de colaboratori benevoli și de șantajați, din presă, din politică și din Justiție, orice acțiune a lui Sebastian Ghiță va fi anihilată.

Urmăresc acest caz, al lui Sebastian Ghiță, și pentru că el e un dublu test:

1. Al căcioșeniei parlamentului, care își vede o nouă prerogativă lichidată.

2. Al războiului dintre Servicii și un om care a întors armele împotriva Serviciilor.