Românii din Italia nu pot fi atraşi să lucreze în ţară deoarece li se oferă doar joburi pentru bărbaţi. O familie de euronavetişti, care munceşte în Italia, nu-şi permite să se întoarcă în ţară pentru a trăi dintr-un singur salariu. La Târgul Locurilor de Muncă organizat sâmbătă, la Roma, de autorităţile române pentru a-i ademeni pe „stranieri“ să se întoarcă în ţară au venit să studieze ofertele constructorilor aproape 500 de oameni.

Mulţi sunt plecaţi cu familia şi nu ar putea trăi acasă dintr-un singur salariu de 700 €.

Asta în ciuda faptului că a fost zi de lucru pe şantierele din Italia. Participanţii au fost însă dezamăgiţi de faptul că joburile erau doar pentru bărbaţi, iar mulţi sunt plecaţi de ani buni din România şi trăiesc în Italia cu întreaga familie. Ei au spus că oferta unui loc de muncă în ţară, pentru un singur membru al familiei, nu înseamnă nimic: în Italia muncesc atât soţul, cât şi soţia, astfel că la sfârşitul lunii au două salarii.

De asemenea, la târg au venit şi foarte mulţi români care şi-au deschis o afacere în domeniul construcţiilor, constituind echipe de muncitori, cu care doresc să contracteze lucrări în ţară. Pentru aceştia, Ministerul Muncii nu a avut nicio soluţie. Mulţi l-au întrebat pe ministrul muncii, Paul Păcuraru, cum sprijină statul iniţiativa unei afaceri. Păcuraru a precizat doar: „Astăzi ne adresăm persoanelor fizice“, şi le-a dat celor rămaşi nelămuriţi „o soluţie“: adresa lui de e-mail de pe Yahoo!. „Nu putem da cu piciorul la tot pentru 700 de euro“ Iulian Manta, şeful Biroului pentru emigranţii români, din cadrul sindicatului Italian Feneal Uil Roma - Federaţia Naţională a Muncitorilor din Construcţii şi Lemn, crede şi el că oferta de muncă adresată românilor ar fi trebuit gândită în ansamblu, pentru a cuprinde o familie, şi nu un individ.

„Foarte mulţi dintre românii din Italia au venit aici cu soţiile/soţii şi e greu, dacă nu imposibil, să se întoarcă acasă pentru un singur loc de muncă. Ar fi trebuit să fie aici şi oferte de muncă pentru femei“, spune sindicalistul. Manta subliniază faptul că ofertele firmelor de construcţii trebuie monitorizate atent de acum înainte pentru a vedea dacă sunt respectate şi în ţară. „Este nevoie ca Ministerul Muncii să verifice condiţiile pe care ei le-au spus aici - salariile, asigurarea cazării, a mesei, a transportului - şi să urmărească întregul proces de angajare a românilor în ţară“, susţine Manta.

Majoritatea românilor prezenţi la târg erau în situaţia în care ar fi dorit din toată inima să vină acasă, dar nu o puteau face pentru un singur salariu. „Unde e mai bine decât acasă? Nicăieri. Vreau să mă întorc, dar soţia mea este aici, muncim împreună. Nu avem curajul să dăm cu piciorul la ce avem şi să ne întoarcem pentru 700 de euro pe lună“, spune Ionel Comanici, din Tecuci. Cei care nu şi-au făcut un rost până acum cu greu pot reuşi Singurii care pot lua în calcul întoarcerea acasă pe nişte salarii cuprinse între 400 şi 1.000 de euro sunt doar românii sosiţi de curând în Italia şi care nu au reuşit să-şi găsească un loc de muncă. Situaţia economică instabilă din Italia, spun „veteranii“, a determinat o penurie a locurilor de muncă, dar şi o ieftinire a mâinii de lucru în construcţii. Cei care nu şi-au făcut un rost până acum cu greu mai pot reuşi. Astfel, la această „strigare“ de 7.000 de locuri de muncă în România, pe bani mult mai puţini decât în Italia, pot răspunde cel mult românii care vin de dimineaţă în zona „depozitelor de muncă“ italiene pentru a-l aştepta pe angajator să vină să-i „ridice“. „Pentru 20 de milioane m-aş întoarce“ Sâmbătă dimineaţa, înainte de deschiderea târgului, „depozitele“ erau pline de români fără un loc de muncă. Alin, un tânăr de nici 21 de ani, a sosit în Italia de câteva luni şi nici acum nu şi-a găsit un job. A lucrat doar ocazional, cu ziua, pe ici-colo. „Situaţia nu este foarte bună aici. Mă gândesc să mă întorc acasă“, spune Alin, privind cu atenţie pliantul care îl invita la Bursa Locurilor de Muncă. Daniel, un bărbat în vârstă de 45 de ani, divorţat, fumează o ţigară pe trotuarul periferic al Romei, cu ochii semideschişi în soarele care abia răsare. „Eu pentru 20 de milioane de lei m-aş întoarce. Aici s-au stricat apele.“

Zeci de români se strâng pentru a primi pliante informative despre târgul care va începe în câteva ore, înmânate de Iulian Mantea. Au ochii cârpiţi de nesomn şi griji, de nesiguranţă, şi toţi par nişte pribegi fără speranţă. Sunt din toate oraşele ţării: Timişoara, Botoşani, Iaşi, Vatra Dornei, Călăraşi, Bucureşti etc.. Sute de poveşti pe care nu are cine să le asculte, pentru că soţiile şi copiii mici le sunt acasă. Îşi scuipă necazul printre dinţi, îl mai scot afară cu fumul de tutun, dar tot rămâne înăuntru ca o plagă. Peste câteva ore i-am întâlnit printre sutele de români curioşi veniţi la târg.

DOR DE ROMÅNIA „Am o echipă de cinci muncitori şi vreau să vin în ţară“ La Târgul de la Roma, ministrul muncii, Paul Păcuraru, a fost interpelat de mai mulţi români care au o echipă deja formată de muncitori şi doresc să vină să lucreze în ţară. Ei i-au reproşat acestuia, aşezaţi roată în jurul lui la intrarea în târg, că statul român nu-i sprijină în acest demers. „Cum pot eu să vin în România să-mi deschid afacerea? Sunt taxe peste taxe, zeci de formalităţi, milioane de hârtii. Nu vrem să ne dea cineva de-a gata, că suntem obişnuiţi să muncim, cerem doar să nu ne jecmăniţi!“, s-a auzit din mulţime vocea unui român.

„Dacă vin, cum pot eu să contractez un credit la o bancă pentru a-mi susţine businessul? Există un ajutor pentru mine, ceva?“, a strigat un altul. Ministrul s-a limitat să răspundă că „există consilieri la toate Camerele de Comerţ din România, de unde puteţi să aflaţi aceste informaţii şi oportunităţi“. El le-a mai sugerat să caute pe internet şi, la sfârşit, le-a scris câtorva pe o foaie adresa lui de e-mail. „Italia este supraplină“ Vasile Giurgea, originar din Bacău, este unul dintre românii care a avut initiaţiva unei afaceri în Italia. Ca el sunt foarte mulţi, şi câţiva dintre ei au venit la Roma din diverse zone ale Italiei pentru a întreba cum pot face să-şi aducă businessul în ţară. Tânărul de 34 de ani a făcut 200 de kilometri din Peruggia pentru acest târg.

„Am o firmă de construcţii şi amenajări interioare, o echipă de cinci muncitori români. Toţi vrem să venim în România. În acest moment, Italia este supraplină şi nu se mai plăteşte la fel de bine ca acum câţiva ani“, spune bărbatul. Vasile a luat decizia de a veni în ţară pentru că, spune el, preţul mâinii de lucru în construcţii a scăzut în Italia cu 15%. Din păcate pentru el, companiile prezente la târg nu au ştiut ce să-i spună, pentru că nu se aşteptau la această ofertă şi nici nu s-au gândit la o asemenea situaţie. O singură companie însă, ICCO Braşov, reprezentată prin Delia Serafim, analist de resurse umane, a luat în calcul acest aspect. „Am o echipă de dulgheri, dotaţi cu toate materialele. Vă interesează?“, a întrebat Giurgea.

„Vom discuta, suntem deschişi la asta“, i-a răspuns Serafim. A fost cea mai promiţătoare replică pe care au primit-o sâmbătă întreprinzătorii români. Doru Drăghici, directorul AJOFM Bihor, a spus că nu s-a aşteptat să fie atât de mulţi români cu initiaţiva unei afaceri în ţară. „Au venit foarte mulţi care şi-au format o echipă de constructori şi care ar fi interesaţi să vină în ţară să contracteze lucrări în antrepriză, de la firme mari. Noi nu ne-am pregătit pentru asta, de aceea cred că această acţiune ar trebui repetată“, a sugerat directorul.