Potrivit raportului Comisiei Europene și al Agenției Europene de Mediu (AEM), majoritate – 95,4 % – celor 21.831 de zone pentru scăldat monitorizate în cele 28 de state membre ale UE au îndeplinit cerințele minime de calitate prevăzute de normele UE.

Standardul de calitate „excelent” este cel mai strict în UE şi a crescut ușor: de la 85,0 % în 2017 la 85,1 % anul trecut (2018).

Procentul zonelor care îndeplinesc standardul „suficient” a scăzut de la 96 % în 2017 la 95,4 % în 2018, dar scăderea minoră este cauzată probabil de deschiderea unor zone noi de scăldat pentru care nu sunt încă disponibile cele patru sezoane de scăldat necesare astfel încât să poată fi clasificate în conformitate cu directiva.

În 2018, 301 (1,3 %) din toate zonele pentru scăldat din UE, Albania și Elveția au fost clasificate ca având o calitate„nesatisfăcătoare” a apei, ceea ce arată un nivel puțin mai scăzut decât cel de 1,4 % înregistrat în 2017.

Autoritățile locale au obligaţia de a lua pe parcursul sezonului de înot eșantioane de apă de la locurile de scăldat identificate oficial. Ulterior, eșantioanele sunt analizate pentru a se stabili prezența poluării determinate de apele uzate sau de animale.

„În patru țări, cel puțin 95 % din zonele pentru scăldat au o calitate excelentă a apei: Cipru (99,1 % din totalul zonelor), Malta (98,9 % din toate zonele), Austria (97,3 % din toate zonele) și Grecia (97 % din toate zonele).

Toate zonele pentru scăldat din Cipru, Grecia, Letonia, Luxemburg, Malta, România și Slovenia au obținut cel puțin calificativul „satisfăcător” în 2018.

Cele trei țări cu cel mai mare număr de zone pentru scăldat cu o calitate nesatisfăcătoare a apei sunt Italia (89 de zone de îmbăiere sau 1,6 %), Franța (54 de zone sau 1,6 %) și Spania (50 de zone sau 2,2 %). În comparație cu 2017, numărul de zone cu apă pentru scăldat de calitate nesatisfăcătoare din Franța a scăzut (de la 80 în 2017 la 54 în 2018), în timp ce în Italia și Spania s-a înregistrat o sporire a acestora (de la 79 la 89 de zone în Italia și de la 38 la 50 de zone în Spania)”, se arată în raport.

Oficialii europeni amintesc faptul că practicarea înotului în lacuri sau pe plaje cu ape contaminate poate conduce la îmbolnăvire, iar contaminarea apei cu bacterii fecale continuă să reprezinte un risc pentru sănătatea umană, în special atunci când survine în zonele de îmbăiere.

Principalele surse de poluare sunt apa uzată și apa de scurgere provenită de la ferme și exploatații agricole, tip de poluare care se intensifică în perioadele de ploi abundente și inundații, din cauza revărsării canalizărilor și a deversării apelor de scurgere poluate în cursurile de apă și în mări.

„Evaluarea calității apei de îmbăiere în temeiul Directivei privind apa de îmbăiere monitorizează valorile a doi parametri microbiologici: Enterococi intestinali și Escherichia coli. Calitatea apei pentru scăldat este clasificată, în funcție de nivelurile de bacterii fecale detectate, ca fiind „excelentă”, „bună”, „satisfăcătoare” sau „ nesatisfăcătoare”. În cazul în care apa este clasificată drept „ nesatisfăcătoare”, statele membre ar trebui să ia măsuri precum interzicerea scăldatului sau sfătuirea populației să nu intre în apă, să furnizeze publicului informații și să ia măsuri corective adecvate”, se mai arară în raport.