Potrivit siteului mai sus menţionat, autorităţile au depistat o serie aluzii nepermise la “gerontocraţia” instaurată în fruntea Cubei, mai exact la faptul că “bătrânul” Fidel Castro, 88 ani, a fost înlocuit în funcţia de şef al statului în 2008 de către fratele său, “tinerelul” Raul Castro, în vârstă de 84 ani. Decizia abuzivă a autorităţilor suscitat polemici aprinse pe reţelele de socializare şi în mediile culturale internaţionale care şi-au exprimat revolta faţă de această decizie.

Regizorul piesei, Juan Carlos Cremata, a argumentat într-o scrisoare deschisă că a vrut ca piesa să ilustreze rezistenţa la schimbare, şi nu să facă o aluzie la transformările de la conducerea Cubei.

"Regele moare", apărută în 1962, este o parabolă a morţii. Nu numai a unui singur personaj, văzut în chip de clovn, de tiran supus şi el condiţiei egalitare a lumii, ci chiar a întregii lumi, protagonistul fiind emblematic pentru universul construit în jurul lui. Eugen Ionesco alege, pentru a demonstra iminentă morţii, nu un om de rând, neînsemnat, neglijabil că drama umană într-o lume total anonimizată, ci chiar pe rege, cel definit prin toate clişeele puterii, "statul (lumea) sunt eu", preamărit, eternizat prin fapte şi prin laude. Berenger I, unicul, întemeietorul, creatorul lumii în ordine umană , având o vârstă mitică, de paisprezece veacuri, este în piesă hiperbolizat cu intenţie, până la absurd, proiectat într-un spaţiul statal uriaş.