Trăiesc în corturi, în palate cu turnuleţe, în case dărăpănate şi fără lumină, la marginea satului sau în apartamentul de la etajul superior, perfect integraţi în societate. Pot fi chiar vecinii de vizavi, cu care schimbi câteva vorbe când urci sau când cobori scările. Dar cine sunt ei până la urmă – ţiganii cu care-ţi ameninţi copilul atunci când face obrăznicii sau romii despre care se vorbeşte în documentele oficiale?

Un cuvânt cu conotaţie negativă

„Dacă nu eşti cuminte, te dau la ţigani“, „Nu te mai ţigăni“ sau apelativul „Ţigane!“ sunt doar câteva exemple în care cuvântul ţigan este folosit cu o conotaţie negativă. Acesta este şi unul dintre motivele pentru care ONG-urile şi reprezentanţii societăţii civile au militat pentru a nu se mai folosi apelativul „ţigan“ la adresa romilor.

„În România, termenul de ţigan are o conotaţie negativă, pentru că sunt situaţii în care poţi jigni o persoană spunându-i că este ţigan, chiar dacă nu aparţine acestei etnii“, spune Marian Mandache, avocatul asociaţiei Romani Criss. Un sondaj realizat în luna noiembrie a anului trecut de Gallup România releva faptul că mulţi români cred că ar fi bine ca romii să fie numiţi ţigani. Dar, în acelaşi timp, 45% dintre cei intervievaţi erau îngrijoraţi că străinii fac confuzie între termenul de rom şi cel de român.

Se confundă cu românii

De altfel, cuvântul „rrom“ a fost introdus printr-un memorandum al Ministerului Afacerilor Externe, în februarie 2000. De atunci nu s-a pus foarte des problema dacă ţiganii sunt de fapt romi sau invers. Situaţia a devenit gravă abia în toamna anului trecut, când românii plecaţi la muncă în Italia au avut de suferit din cauza unui român de etnie romă, Romulus Mailat, care a fost acuzat de uciderea unei italience. În România a fost ridicată cel mai accentuat problema înlocuirii din documentele oficiale a denumirii de „ţigan“ cu cea de „rrom“, recunoaşte avocatul Romani Criss.

„În celelalte ţări este mai puţin relevantă această discuţie. În România este mai accentuată, întrucât se consideră că se creează o confuzie între rromi şi români“, adaugă Mandache. În noiembrie 2007, senatorul PRM Gheorghe Funar a anunţat că va veni cu o propunere legislativă pentru a se folosi în documentele oficiale termenul de „ţigan“ în loc de „rrom“.

„Este un abuz, pentru că în Convenţia-Cadru a Consiliului Europei vizând protecţia minorităţilor naţionale, document ratificat şi de România, se prevede că minorităţile naţionale au inclusiv dreptul de autodenumire, ca orice popor“, a declarat Marian Mandache.

„Pe limba noastră suntem romi“

De altfel, avocatul a precizat că în limba romani nu există cuvântul ţigan. „Dacă întrebi un vorbitor de limba romani cum îşi spune, e posibil să spună că este ţigan sau rom, dar, dacă îl întrebi cum îşi spune în limba lui, o să spună că este rom“, a conchis avocatul. Cuvântul „rrom“ a fost introdus pentru a fi folosit în documentele oficiale printr-un memorandum al Ministerului Afacerilor Externe, în februarie 2000.

Pe atunci, ministru de externe era Petre Roman, care a avut iniţiativa de a folosi acest termen în paralel cu formele alternative romane/ gipsies/romi/ţigani, în corespondenţa internaţională.

ISTORIE

De la robie la marginalizarea impusă

În ţara noastră, la 1385, romii erau atestaţi ca robi domneşti, mănăstireşti sau boiereşti, după cum spune profesorul Gheorghe Sarău.
Romii puteau fi schimbaţi, vânduţi sau dăruiţi. De altfel, comerţul cu robii romi se practica pe o scară largă, la începutul secolului al XIX-lea, ajungându-se chiar la vânzarea lor la cântar.

Deoarece foarte rar se întâmpla ca un „ţigan“ să nu fie şi rob, în scurt timp „ţigan“ a ajuns să însemne „rob“, după cum notează istoricii. Aurarii sau rudarii erau cei mai numeroşi dintre robii domneşti . Mai erau însă lingurari, lăeşi (fierari), căldărari, pieptănari, zlătari (inelari), spoitori, ursari şi alţii.

O categorie marginală o reprezentau netoţii, care duceau un mod de viaţă sălbatic şi excelau în hoţii. Abolirea sclaviei „ţiganilor“ din România a avut loc începând cu anul 1844. În 1942, 84% dintre romii nomazi fuseseră deportaţi la muncă forţată în Transnistria.

Comunismul a adus un nou tip de prigoană la adresa romilor. Comerţul cu mărunţişuri le-a fost interzis, iar activităţile tradiţionale au devenit ilegale.Până la căderea comunismului, 48%-50% dintre romii apţi de muncă lucrau în agricultură şi nu aveau voie să practice meseriile pe care le ştiau. Aceste lucruri au dus la o marginalizare din partea populaţiei majoritare, dar şi la o automarginalizare.

AUDIENŢA

Pasionaţi de filme cu ţigani

Telenovela „Inimă de ţigan“, difuzată de postul de televiziune Acasă, şi serialul „Clanul Sprânceană“, de la Antena 1, producţii care prezintă poveştile a două familii – una de ţigani şi una de români -, au făcut o audienţă destul de bună încă de la primele episoade.

Fiecare episod al filmului „Inimă de ţigan“, difuzat în lunile noiembrie şi decembrie, a avut, în medie, 285.000 de telespectatori pe minut, în timp ce serialul de pe Antena 1 a fost urmărit de 225.000 de telespectatori pe minut, în aceeaşi perioadă.