International
Cum l-au suspendat lituanienii pe preşedintele lor în 2004. Vezi diferenţele faţă de Traian Băsescu şi de ce este România un caz unic în Europa
Europa nu este la primul caz al unui preşedinte suspendat. În aprilie 2004, fostul preşedinte lituanian Rolandas Paksas a fost suspendat de Parlament, după luni întregi de polemici aprinse.
Parlamentul de la Vilnius a votat în aprilie 2004 în favoarea destituirii preşedintelui Rolandas Paksas, acuzat că ar fi avut legături cu un om de afaceri rus şi cu serviciile secrete. Parlamentarii l-au găsit vinovat pe Paskas pentru că ar fi acordat cetăţenie unui om de afaceri rus în schimbul finanţării campaniei sale electorale, pentru divulgarea unor secrete oficiale şi, de asemenea, că şi-ar fi folosit influenţa pentru a schimba rezultatele unei privatizări. Informaţiile apărute ulterior au arătat că Paksas l-ar fi însărcinat pe unul dintre consilierii săi, aflat în legătură cu mafia rusă, să adune informaţii despre afacerile "negre" ale opozanţilor politici, despre tranzacţiile imobiliare ale acestora, pe baza cărora preşedintele se obinnuie să susţină că are dovezi privind corupţia. Conform Constituţiei Republicii Franceze, responsabilitatea preşedintelui Franţei este una politică. Din acest motiv, destituirea şefului statului francez nu poate fi pronunţată decât de către Parlamentul reunit, şi nu de către o Înaltă Curte de Justiţie. Preşedintele Franţei are un statut penal aparte, iar legea constituţională prevede că acesta nu este responsabil decât în cazurile de înaltă trădare.
În cazul Germaniei, preşedintele federal, ales prin sufragiu universal indirect, dispune de imunitate judiciară, care nu poate fi retrasă decât în urma unei decizii a Bundestagului (Adunarea Parlamentară a Republicii Federale a Germaniei). Imunitatea nu poate fi ridicată decât după votul parlamentarilor care consideră că faptele comise de acesta justifică ridicarea imunităţii. Dacă ajunge să fie pus sub acuzare de către parlamentari, preşedintele urmează să fie judecat de către Curtea Constituţională federală care poate, dacă constată infracţiune, să declare demiterea sa. Înaintea deciziei sale definitive, Curtea poate da o ordonanţă definitivă pentru a-l împiedica să îşi exercite obligaţiunile. În Grecia şi în Italia, preşedintele Republicii nu este responsabil de actele comise în timpul exercitării mandatului, decât dacă se face vinovat de înaltă trădare. El este judecat de o comisie judiciară compusă, în cazul Greciei, de înalţi magistraţi, iar în Italia de către membri ai Curţii Constituţionale şi cetăţeni.
Recomandările noastre
