Oana Bogdan, arhitecta pe care Dacian Cioloș, co-președintele USR-PLUS a numit-o ”roată motrice din spatele PLUS” revine cu un nou mesaj controversat cu privire la renunțarea la proprietatea privată.

Nu este pentru prima dată când arhitecta transmite mesaje în care încearcă să le explice oamenilor că renunțarea la proprietatea privată le-ar asigura un trai mult mai bun. În ultimii ani, mesajele ei au stârnit revoltă în spațiul public.

„Ce s-ar întâmpla dacă următoarea pandemie ne-ar prinde trăind comunal?”, m-a întrebat cineva acum un an.

În primul rând că n-am mai avea pandemii dacă am trăi „comunal”, pentru că asta ne-ar reduce amprenta ecologică. Adică am lăsa naibii natura în pace. I-am face loc. Căci natura nu mai are loc. Înghesuită, ne transmite mesaje în formă de viruși care ne țin în casă(…)

Pământul n-ar mai trebui să fie în proprietatea nimănui. Și da, mă gândesc și la săracii Chinei, care sunt nevoiți să vândă lilieci pentru a supraviețui, și la țăranii români, cei care au trăit colectivizarea, și la urmașii lor care, în ultimii treizeci de ani, au fost sărăciți de goana bogaților după „a avea” și mai mult.

Și, dacă, să zicem, ar fi să ne lovească totuși o altă pandemie trăind „comunal”, traiul ăsta „comunal” ne-ar ajuta s-o combatem. Pentru că traiul „comunal” nu înseamnă să dormi claie peste grămadă în aceeași cameră, după cum nu înseamnă nici să mănânci cu aceeași lingură.

Traiul „comunal” este o formă de organizare. Împărtășești mai binele comunității, nu dormitorul. Cooperative de locuit, co-housing, co-living – toate acestea sunt moduri în care oamenii au înțeles să se organizeze în alte țări pentru a avea acces la locuințe ieftine de calitate (nu e nici o contradicție), pentru a-și asigura energia termică și electrică din surse regenerabile și legume din grădina colectivă, pentru a crea o comunitate intergenerațională, în care bătrânii sunt integrați armonios.

O astfel de formă de organizare funcționează impecabil pe timp de pandemie, pentru că oamenii au încredere unii în alții și împărtășesc mai binele comunității” scrie Oana Bogdan.