Programul Naţional de Evaluare a Stării de Sănătate a Populaţiei, „ctitorie“ a ministrului Eugen Nicolăescu, are erori, dar poate fi îmbunătăţit împrumutând din experienţa altor ţări, explică prof. univ. dr. Dumitru Sandu.
EVZ a dezvăluit ieri că Programul de Evaluare a Stării de Sănătate a Populaţiei (ESSP) are carenţe majore, care ar putea duce la obţinerea unei „fişe medicale naţionale“ pesimiste şi necorespunză toare realităţii. Sociologii Ioan Mărginean şi Bogdan Voicu au declarat că ESSP ar trebui împărţit în două componente: cercetare şi prevenţie-mobilizare. Cei doi specialişti au mai susţinut că partea de cercetare s-ar fi putut face cu doar 3 milioane de euro. Prof. univ. dr. Dumitru Sandu explică astăzi cum s-ar fi putut îmbunătăţi ESSP şi de ce modul în care a fost conceput acum de minister este eronat ştiinţific. „Informaţia obţinută are relevanţă limitată“ EVZ: Ca sociolog, ce părere aveţi despre Programul de Evaluare a Stării de Sănătate a Populaţiei? Dumitru Sandu: Programul iniţiat de Ministerul Sănătăţii este necesar şi util pentru populaţia unei ţări care are una dintre cele mai proaste stări de sănătate din Europa. Programul are două funcţii. Prima este cea de prevenire a îmbolnăvirilor şi de prevenire a agravării afecţiunilor la cei care sunt deja bolnavi, iar asta se poate face prin gratuitatea accesului la consult şi gratuitatea folosirii laboratorului de analize. A doua funcţie este cea de evaluare a stării de sănătate. Aici sunt probleme! Cum se face, în străinătate, un astfel de sondaj? Sunt zeci de ţări care au sondaje la nivel naţional în ceea ce priveşte starea de sănătate a populaţiei. Putem învăţa o groază de lucruri uitându-ne la toată plaja de exemple. SUA fac sondaje de 40.000 de gospodării (100.000 de persoane), o situaţie aşezată pentru o societate bogată. La cealaltă extremă se află ţările care lucrează de puţină vreme şi apelează la eşantioane. Polonia, de exemplu, lucrează pe eşantioane de 20.000 de persoane. Cel mai bun model este însă cel al Angliei, care face sondaj pe 15.000 de persoane. Programul este foarte bun pe prevenţie şi are probleme pe componenta de cercetare. Acest program nu este unul de evaluare a stării de sănătate a populaţiei, ci un program care contribuie la prevenirea îmbolnăvirilor şi agravării stării de sănătate. Informaţia care rezultă din acest exerciţiu nu este inutilă, dar numai pe ea nu se poate construi viabil. Această informaţie este validă ştiinţific? Informaţia pe care o obţine ministerul în baza programului este cu relevanţă limitată, şi eu spun că există o soluţie mai bună. „Zeci de ţări merg pe regula eşantionului reprezentativ“ Sunt multe persoane decedate pe numele cărora s-au trimis taloane. De asemenea, au avut loc multe schimbări de domiciliu. În plus, sunt deja opt judeţe care au raportat date incomplete, iar persoanele sub 40 de ani nu vin la analize. În baza acestor date, institutul de sănătate publică este obligat să realizeze o riscogramă colectivă. Este validă ştiinţific? Nu. De ce? Când se termină programul se trage o linie şi se spune aşa: au dat curs invitaţiei pentru vizite medicale, să zicem, 12 milioane de persoane. Pot să fie 15 milioane de persoane, pot să fie 10 milioane de persoane, având în vedere problema cu returnarea taloanelor. Acestea - ca structură de vârstă, sex, educaţie, ocupaţie, stil de viaţă, stare de sănătate - nu reprezintă populaţia României în întregime. Pentru că eşantionul nu este ales corect? Nu este reprezentativ! Acesta este un eşantion autoselectat, făcut ca şi cum populaţia României ar fi formată doar din oameni bolnavi, care vor să se ducă la medic. Acei, să spunem, zece milioane de oameni nu sunt nici total populaţia României şi nici nu reprezintă un eşantion. Ei sunt un segment de populaţie care satisface acest criteriu de a fi îngrijorată de starea proprie de sănătate. Sunt şi bolnavi care spun: n-are rost! Pe aceia nu-i ia în calcul. Nu am eşantion reprezentativ, nu am ponderi: câţi la sută sunt bolnavi din total populaţie. Toate astea se determină cu o marjă de eroare mult mai mare decât prin eşantion reprezentativ.
Explicaţi cum se face un eşantion reprezentativ. Cea mai simplă regulă zice aşa: indiferent de cât de mare fac eşantionul, că îl fac de 15.000 de persoane, ca englezii, că îl fac de 40.000 de persoane, ca americanii, respect regula de bază. Selectez subiecţii în aşa fel încât pentru fiecare dintre ei să am determinată acea probabilitate de selecţie. Dacă eu nu ştiu ce probabilitate are un individ pe care l-am extras din mulţimea mare a locuitorilor ţării pentru a participa la discuţia cu mine, eu nu pot să trag concluzii pe total populaţie. Ca eu să trec de la eşantion la aprecieri în legătură cu toată populaţia, eu trebuie să fac selecţia în aşa fel încât să nu las participarea la evaluare la latitudinea celui cu care stau de vorbă, cum se întâmplă acum, ci să-mi rezulte după o procedură- standard. Zeci de ţări, bogate, sărace, în tranziţie, fără tranziţie, merg pe acest drum. „Sondajul nu se poate face peste noapte“ Care este marja de eroare la un eşantion de 40.000 de persoane? Sub 1%. Cum putea fi făcută mai bine această cercetare? E bine să nu începi cu un eşantion mare pentru care nu ai specialişti care să facă muncă în teren. Aş fi pornit pe un eşantion mai restrâns, de 30.000 de persoane, pe care să le aleg aşa cum spune meseria. Ca să faci politică de stare de sănătate nu ai nevoie de informaţie validă doar la nivel naţional, ai nevoie de informaţie validă şi pe nişte subunităţi teritoriale, unităţi teritoriale, regiuni de dezvoltare, regiuni istorice, arii culturale. Sondajul ăsta nu se face peste noapte. Ce avem acum este bun, dar trebuie perfecţionat. EXEMPLUL ANGLIEI Medicul şi asistentul merg acasă la pacient Profesorul Dumitru Sandu spune că, în Anglia, astfel de sondaje medicale, la nivel naţional, se fac încă de acum 13 ani. Pentru ca rezultatele să fie valide şi marja de eroare cât mai mică, sunt investigate aproximativ 15.000 de persoane. Firma de cercetare, împreună cu medicii şi asistentul merg acasă la pacient, aplică un chestionar de evaluare a stării de sănătate şi iau probe de sânge şi de urină, pe care le duc apoi într-un laborator. La final, sunt corelate rezultatele obţinute prin chestionar cu cele care ies la analize. ÎN BALANŢĂ Argumente pro şi contra programului naţional de analize De apreciat: 1. mobilizează şi îi ajută pe oameni să fie mai receptivi la o cultură medicală care presupune controale anuale 2. ajută la prevenirea îmbolnăvirilor (aproape un sfert dintre români au fost descoperiţi cu risc de a face diabet) şi la depistarea acestora din timp (câţiva copii au fost diagnosticaţi cu leucemie) 3. pot fi descoperite boli rare, pentru că sunt investigate multe persoane 4. neasiguraţii au şansa de a-şi face analizele gratuit De contestat: 1. nu a fost conceput ca un program de evaluare continuă (românii vor face analize pe baza taloanelor doar până la sfârşitul anului 2008) 2. sondajul MSP nu este reprezentativ la nivel naţional (rezultatele nu reflectă cu exactitate starea de sănătate a întregii populaţii a României; va rezulta o riscogramă mai pesimistă, dar nu una care să reprezinte realitatea) 3. dacă riscograma nu este validă, banii de la Ministerul Sănătăţii nu vor fi repartizaţi corect
4. sondajul făcut de MSP costă mult (un eşantion reprezentativ ar fi permis economii de milioane de euro, iar banii ar fi putut fi investiţi în aparatură medicală nouă sau în modernizarea spitalelor)
5. fiecare pacient face 3-4 analize de bază (hemoleucogramă, colesterolemie, glicemie), deşi s-ar fi putut face cel puţin 10 (radiografii, electrocardiogramă, endoscopie, RMN etc.)
6. analizele relevă mai mult starea de sănătate imediată. Dacă studiul ar fi delimitat cercetarea de prevenţie, românii ar fi putut face analize mai complexe
MINISTRUL EUGEN NICOLĂESCU:
„În politică este necontestat un rezultat de 50%+1“ 
Ministrul Eugen Nicolăescu spune acum că programul are ca scop doar prevenţia bolilor şi că ministerul nu urmăreşte să facă o statistică naţională. La lansarea proiectului, dar şi în scrisoarea trimisă fiecărui cetăţean, ministrul se lăuda acum un an că va realiza „prima radiografie naţională a stării de sănătate a tuturor românilor“, pentru ca pe viitor banii pentru sănătate să fie alocaţi în domeniile prioritare. De altfel, iniţiativa conţine în titlu şi scopul său: „Programul de Evaluare a Stării de Sănătate a Populaţiei (ESSP)“.
Ministrul Eugen Nicolăescu se apără: „Mulţi vorbesc despre eşantioane, reprezentativitate şi pun sub semnul întrebării rezultatele. Oare cum se interpretează faptul că în politică este de necontestat un rezultat de 50% plus unu, iar la ESSP este o participare de 60% în primul trimestru şi, după unele estimări, peste 65% la nivelul a şase luni? În ceea ce priveşte costul acestui program, suma avansată de «Evenimentul zilei» nu corespunde cu realitatea. Pentru cele 15 luni în care se va desfăşura programul sunt prevăzute 300 milioane euro în cazul în care se vor prezenta toţi cei 22 de milioane de cetăţeni şi toţi ar face tot setul de analize. Deci sigur nu se va cheltui toată suma şi dacă se va întâmpla aşa, banii rămân în contul ministerului şi, pentru că provin din taxa de viciu, vor fi utilizaţi potrivit legii, tot în interesul cetăţeanului“.
Recomandările noastre
