Revelionul - „supapa” de evacuare gândită de comuniști
- Florian Olteanu
- 29 decembrie 2024, 13:31
Revelionul - „supapa” de evacuare gândită de comuniști. Practic, în acea noapte, se dezlegau limbile poporului, se glumea, la televizor părea că nu mai exista cenzură.
Structurile informative ale României comuniste au folosit Revelionul ca pe o șansă de a fi în mintea românilor fără ca ei să simtă acest lucru.
Revelionul - debut fulminant pe 31 decembrie 1956 pe micile ecrane
Radioul debutase în noiembrie 1928 în România. A fost unica sursă de informații publice. Cinematografele aveau filme artistice dar și filme și jurnale documentare, produse mai ales de BBC în perioada interbelică. Venirea comuniștilor a făcut ca România populară să cunoască și era televiziunii. Lenin și urmașii săi de la Moscova înțeleseseră ce rol avea audio-vizualul în controlul maselor.
Revelionul a fost așadar, prima emisiune a ceea ce numim astăzi TVR. Prima crainică a TVR a fost Cleo Stieber. Ea prezentase la ora 20.00, pe 21 august 1955, prima emisiune experimentală a Televiziunii. Tot ea a deschis și Revelionul numărul 1 al României la televizor.
Revelionul - masa cu de toate, reuniunile din sufragerie
Revelionul era un lux. Să nu uităm că nu exista Crăciun. Practic, era o singură zi liberă pe săptămână, duminica. În industrie, nici măcar duminica nu se stătea acasă. Puțini erau cei ce își permiteau să stea acasă de Revelion în sufrageria lor. Sau să meargă la alți prieteni sau la rude cu sufragerii primitoare. În primul rând, era goana după alimente. Se economisea tot ce se putea pentru masa de Revelion cu mult înainte. Adică se puneau de o parte carne la untură sau la afumat, ulei, zahăr, cacao, legume.
Cel puțin de la 20 decembrie încolo, după ce veneau de la muncă, gospodinele mergeau să cumpere de la Alimentara ce găseau. Sau se începea trocul. Marinarii, oamenii cu rude în străinătate erau un „magnet”. Ei aveau mereu produse diverse: aparatură, whisky, conserve, țigări și cafea „de firmă”, îmbrăcămite „originală”. Așteptau momentul să le comercializeze. Evident, nu pe bani mereu ci pe produse mai ales cele de „țară”.
Mesele la locul de muncă
Revelionul militarilor, angajaților din industrie, politicienilor se făceau organizat la Casele Armatei, Sindicatelor, Casele de Cultură, clădirea Romexpo de astăzi sau la Clubul Diplomatic. Demnitarii de top mergeau acolo unde îi convoca Nicolae Ceaușescu, fie în București, fie în altă parte a țării.
foto: Fototeca online a comunismului românesc
Revelioanele erau acțiuni care se marcau ca activități în spirit socialist-revoluționar. Oamenii plăteau dar măcar nu mai duceau grija aprovizionării. Primeau mezeluri, măsline, fripturi, sarmale, dulciuri, cafea, băuturi din comerțul socialist sau de la „protocol”. Evident, erau diferențe între mesele militarilor, milițienilor, securiștilor, de ale muncitorilor sau politicienilor.
Să nu uităm de unitățile militare, că nu toți militarii aveau permisii. Funcționa și aici sistemul „pilelor”. Unitățile aveau meniu special, cazon, dar mai garnisit. Nu lipseau faza cu discursul prezidențial, precedat de salutările ierarhice ale superiorilor. Revelionul „se executa” la ordin.
Glumele de la televizor. Primul, vorbea Ceaușescu
La ora 23.40, începea discursul lui Ceaușescu, evident, înregistrat dinainte. Având o mină mormântală, crainicul sau crainicul deschideau seara cu „ În continuare, va vorbi tovarășul Nicolae Ceaușescu, secretar general al PCR....”. După ce se înșiruiau toate funcțiile sale, venea discursul. Mereu cu el stând la birou, cu o mapă, stema socialistă, steagurile țării și partidului. Urma apoi aceeași mină mormântală și vocea tenebroasă: „A vorbit tovarășul Nicolae Ceaușescu, secretar general al PCR....” Românii o considerau prima glumă pe care o avea Revelionul. De parcă ei nu știau cine urma să vorbească sau cine vorbise! Urma distracția!
În sufragerie, urma Revelionul. Veneau mâncărurile, fel de fel. Se închinau toasturi, se destupau șampanii. La TV, Amza Pellea, Toma Caragiu erau cei mai așteptați pentru poantele lor pe care cenzura se făcea că nu le vedea. De fapt, turnătorii de la Revelionul din sufragerie când nu turnau în pahare, turnau în altă parte cine râdea, cine comenta. Din 1977, Nea Tomiță și din 1983, Nea Mărin ne-au părăsit. Revelioanele aveau glume cu Stela și Arșinel, dar dispăruse „șarmul” glumelor de dinainte cu Toma și Amza.
Între orele 3 și 5 dimineața, Revelionul se termina. Evident, de pe la 2-2.30, în unitățile militare se dădea stingerea. Până la ora 5, se dădea stingerea la Case de Cultură, restaurante și prin sufragerii. Mulți români urmau să fie „moși de grindă” și aveau nepoți să îi „dea la grindă” să le aducă sorcove și covrigi.