Potrivit economistului Adrian Câciu, acesta este unul dintre aspectele care atrag atenția asupra faptului că prezenta criză a lovit mai puternic decât cea din perioada 2009-2010, costurile fiind mult mai mari.

Contracții economice în următoarele trimestre?

“Costul este cu atât mai mare cu cât Uniunea Europeană ajunsese să aibă o medie a datoriei publice de circa 94 miliarde euro/an în anii 2018-2019, ani în care procesul de restructurare a datoriilor vechi și efectele crizei datoriilor suverane păreau să devină sustenabile.

A venit această pandemie, iar măsurile restrictive au dezechilibrat brutal toată infrastructura fiscal-bugetară a conturilor Uniunii Europene. PIB-ul UE s-a contractat cu circa 668 miliarde euro în anul 2020, întorcând tendința de creștere undeva la valorile nominale ale jumătății anului 2017. PIB-ul nominal 2020 UE înregistrează o valoare de 13.297,3 miliarde euro față de 13.965,3 miliarde euro în 2019 și este inferior PIB UE 2018 care a fost de 13.518.6 miliarde euro.

Prognoza de toamnă a Comisiei Europene indică o creștere a PIB UE la nivelul anului 2019 (cu un ușor plus), respectiv la nivelul de 13.975,6 miliarde euro, dar valul trei al pandemiei și noul lockdown în care se află întreaga Europă face ca această prognoză să devină iluzorie.

În noile circumstanțe, o revenire a PIB-ului Uniunii Europene în marja PIB 2018 este mult mai credibilă (adică o crestere de doar 0,2 – 0,5% față de creșterea de 3,5-3,7% prognozată), deoarece orice scenariu optimist nu poate lua în calcul decât trimestrul 4 al anului 2021 ca trimestru de creștere efectivă”, a transmis economistul Adrian Câciu.

În contextul economiei europene, raportat la efectele pandemiei, economistul Adrian Câciu subliniază ca “trimestrele I și II din 2021 vin pe contracție economică cu tendință de încetinire, iar trimestrul III 2021 poate însemna inversarea trendului descendent doar dacă economiile se deschid, ceea ce ține foarte mult de situația epidemiologică și nivelul de imunizare a populatiei (campania europeană de vaccinare)”.

Ce le scapă marilor economiști bruxellezi

Comisia Europeană prognoza un nivel total al datoriei publice a UE de 13.220,9 miliarde euro pentru anul 2021 cu un plus de 734,7 miliarde euro în valoare nominală și atingerea unei ponderi de 94,6% din PIB UE. Contextul general va genera, însă, o datorie publică mult mai mare decât cea prognozată în toamna anului 2020 pentru 2021, este de părere analistul economic.

“Acest scenariu este puțin probabil având în vedere pe de o parte costul valului trei al pandemiei, dar și ineficiența în aplicarea Mecanismului de Redresare și Reziliență, un program prost gândit, care nu aduce lichiditate în economiile europene în anul 2021 (și puțin probabil în anii 2022-2023), ci de abia din 2024, dacă Planurile Naționale de Redresare și Rezilientă se vor axa pe reforme.

Pe înțelesul tuturor, banii ajung greu în economii sub formă de lichiditate dacă faci reforme. În lipsa acestor lichidități, statele se vor împrumuta pentru a-și finanța deficitele și economiile.

Reformele sunt utile, dar trebuie realizat un echilibru al finanțării imediate versus finanțarea prin multiplicare ulterioară – câteodată mă mir că astfel de lucruri, care sunt extraordinar de basic în economie, scapă marilor economiști bruxellezi.

Singura variantă prin care MRR să aducă bani imediat în economie ar fi pe baza decontului față de măsurile luate pe datorie de către statele membre (există această prevedere în MRR), dar este puțin probabil că asta va fi politica statelor membre.

Revenind la datoria publică a UE, aceasta va crește cu cel puțin 1.000 miliarde euro în anul 2021, ajungând astfel la 13.486 miliarde euro (99,6% din PIB UE) – scenariu optimist.

Dacă am face calculul doar la datoria zonei euro, aici situația va fi mult mai gravă urcând spre 108% din PIB UE.

În context, Pactul Fiscal European devine istorie pentru că mecanismele de restructurare prevăzute ar fi imposibil de aplicat, iar costurile de restructurare ar anula orice efort de redresare”, a explicat economistul Adrian Câciu.

Cercul vicios pe care Europa refuză să-l remarce

Situația nu este una fericită, iar refuzul unei discuții aplicate și total reformatoare despre finanțarea economiilor UE, inclusiv despre mutualizarea unei părți însemnate din datorii (provocate de restricții stabilite la nivel european), chiar cu prețul unei uniuni fiscale parțiale (taxe comune), este calea sigură spre o criză a datoriilor suverane de proporții inimaginabile, este de părere analistul economic.

“Paradoxal, discuția despre mutualizarea datoriilor este blocată de Germania (care a și suspendat ratificarea deciziei privind resursele proprii ale CE – în fapt, modificare TFUE) care este susținută de Olanda și Austria.

Gândiți-vă că valoarea datoriei publice a UE (pe doi ani) este de trei ori mai mare decât valoarea Mecanismului de Redresare și Rezilientă, iar dacă vom face calculul pe 6 ani, valoarea datoriei va fi de 6,4 ori mai mare decât infuzia de capital prin MRR.

Unde este riscul major?

În acoperirea ulterioară de către state a contribuției la bugetul UE, având în vedere gradul de indatorare ridicat și capacitatea limitata de finanțare, concomitent cu finanțarea curentă a economiilor și cofinanțarea pe proiecte UE.

Cine se bazează pe suprataxare ca soluție, se înșală sau gândește pripit.

Într-o lume cu o economie globalizată, capitalurile migrează cel mai ușor, mult mai ușor decât economia fizică.  Când suprataxezi, capitalul se evaporă. Este un cerc vicios pe care Europa refuză să îl vadă, iar dacă la acest cocktail toxic vom avea vreo sincopă de lichiditate (a se citi criză) lucrurile vor deveni îngrijorător de complicate. Recomand să ne trezim!”, a transmis economistul Adrian Câciu.