Ion Cristoiu ne-a învăţat multe din meseria de gazetar, însă un lucru a rămas întipărit în minţile multora dintre noi: ziaristul şi ziarul la care lucrează trebuie să aibă un ţel, un scop pe care să-l aducă la cunoştinţa cititorilor.
Campaniile Evz, anchetele, dezvăluirile însoţite de documente probatoare îşi aveau la bază acest principiu care era mereu explicat românilor. Oamenii înţelegeau logica lucrurilor, se pliau pe subiecte şi orice succes al ziariştilor îl considerau propriul lor succes fiindcă, zi de zi, participau la derularea poveştilor. Doru Dendiu, acum corespondentul TVR pentru Republica Moldova, îşi aminteşte chiar acest aspect al anilor de început la Evenimentul zilei, 1992- 1997. Îmi spune Doru, nostalgic: "Evenimentul Zilei... Pentru mine a fost chiar un Eveniment, în sensul dat cuvântului de DEX. Textul pe care ţi l-am dat spre publicare, despre crima reconstituită, ar putea fi, pe scurt, povestea mea. Dar şi o replică celor care încă acuză senzaţionalul promovat de gazeta cu 1 milion de exemplare vândute zilnic, ignorând lucrurile bune şi deosebite pe care noi, "bulinarii" le făceam".
Reconstituirea unei crime
Ştie cineva cine este Nelu Brumar? Cu siguranţă, doar ai lui, de la Zalău. Amintirile mele îmi spun că trebuie şi voi să ştiţi cine este Nelu Brumar. O să vă spun, şi, aşa, o să înţeleg mai bine şi eu ce a însemnat Evenimentul Zilei pentru mine. Nelu trimisese la redacţie o scrisoare în care povestea nenorocirea lui şi a familiei Brumar.
Pe câteva pagini era scris cu durere şi deznădejde cum nepoata lui, elevă eminentă de liceu, fusese violată şi aruncată în fântână. Şi, mai ales, explica de ce ucigaşul, ştiut de tot satul acela liniştit de sub coasta Zalăului, îşi lăuda isprava liniştit în barul satului. Nelu m-a convins să mă duc acolo după ce m-a sunat câteva săptămâni, la fiecare două zile. Eu l-am convins pe Ion Cristoiu să-mi aprobe deplasarea după câteva zile de insistenţe. La ziar veneau sute de scrisori pe zi - v-au povestit deja asta colegii mei mai harnici decât mine şi n-am să mai reiau povestea decât pentru a saluta amintirea fetelor de la scrisori. Am stat la Zalău câteva zile.
Întors la Bucureşti, am scris povestea în rubrica intitulată "Campaniile Evenimentul Zilei". Câte cincişase sute de semne zilnic. Cu picătura, ca să zic aşa. Nu-mi amintesc cât a durat. O săptămână, poate două. Până într-o zi când un criminalist de la IGP m-a sunat şi mi-a spus: "Ai făcut un dosar de urmărire penală. Dacă e real, mă duc acolo şi-l închid pe individ. Să mă duc?". Şi s-a dus. Şi l-a legat. Şi nu s-a dus singur, a luat cu el şi Corpul de control al IGP. Şi pe şeful de post l-a zguduit niţel.
Doru Dendiu (bluză în dungi) nu uita niciodată să deschidă reportofonul, fiindcă banda casetei era întotdeauna proba ziaristului.
Criminalul violator era fiul femeii care făcea curat în postul de poliţie din sat. Femeia mai era şi amanta şefului de post. Un plutonier beţiv. Am fost la Zalău şi când s-a pronunţat sentinţa. 20 de ani de puşcărie. M-am uitat în ochii criminalului şi am plâns. Nu de milă, şi spun asta doar pentru cine nu mă cunoaşte, ci de bucurie. Făcusem dreptate. Simţeam că n-am trăit degeaba. De altfel, lăcrimez şi acum, când scriu. Prietenii ştiu de ce. Dincolo de titluri senzaţionale, Ion Cristiu ne-a învăţat să facem dreptate. Evenimentul Zilei era România şi România avea nevoie de dreptate. Are şi acum. În România sunt
Recomandările noastre
