De peste 1.000.000 de vârstnici din România nu se mai intereseaza nimeni.
România e plină de bătrâni abandonaţi, spun Anca Nastasi şi Paula Herlo, corespondenţii Ştirilor ProTV ce au demarat campania "Tu ştii ce mai fac părinţii tăi?". Prima ediţie a celui de-al XII-lea sezon al emisiunii "România, te iubesc!", prezintă situaţia dramatică în care se află în jur de 1.000.000 de vârstnici din România.
"Nu există săptămână în care să nu aflăm că încă o bunică a murit cu zile, fiindcă nu a avut cine s-o salveze dintr-un incendiu. Mulţi bătrâni sunt descoperiţi fără suflare de vecini", dezvăluie Anca Nastasi.
Au plecat şi nepoţii
Jurnalista spune că "cel mai trist este la sate, unde bunicii care au crescut copiii copiilor lor, plecaţi la muncă în străinătate, au rămas singuri după ce nepoţii au plecat şi ei". Majoritatea celor plecaţi să-şi facă un rost trimit bani şi îşi vizitează părinţii cât de des pot. Dar nu e suficient. "E nevoie de îngrijire medicală şi, la fel de important, de asistenţă psihologică, iar strigător la cer e că statul chiar are toate structurile care să ofere aceste servicii seniorilor noştri, chiar cheltuiesc sume enorme de bani", spune Nastasi.
Mulţi dintre cei plecaţi lucrează în domeniul îngrijirii bătrânilor. De ce nu se face nimic? "Incompetenţă sau reavoinţă, oricare ar fi cauza, realitatea este aceeaşi. Societatea română nu îşi respectă seniorii şi asta în frunte cu cei aleşi", spune Anca Nastasi.
Petiţie
Stirileprotv.ro au lansat petiţia prin care cer autorităţilor îmbunătăţirea con diţiilor de viaţă a vârstnicilor: respectarea demnităţii umane, îmbunătăţirea legislaţiei şi dezvoltarea unei strategii pentru susţinerea bătrânilor singuri, dezvoltarea serviciilor de îngrijire la domiciliu şi creşterea capacităţii de cazare a bătrânilor în cămine şi efectuarea unui recensământ al bătrânilor care trăiesc singuri.
Anca Nastasi, corespondentul Ştirilor PRO TV
„Majoritatea căminelor de bătrâni nu primesc bunici căzuţi la pat, şi nici pentru cei care sunt pe propriile picioare nu există ajutor psihologic.”
ANCA NASTASI, corespondentul Ştirilor ProTV
Interviu
EVZ: Cum a aparut ideea acestei campanii?
ANCA NASTASI: Nu exista saptamana in care sa nu aflam ca inca o bunica a murit cu zile, fiindca nimeni nu a avut cine s-o salveze dintr-un incendiu. Multi batrani sunt descoperiti fara suflare de vecini. Cel mai trist este la sate, unde bunicii care au crescut copiii copiilor lor, plecati la munca in strainatate, au ramas singuri dupa ce nepotii au plecat si ei. Au ramas cu pensia din care nu se pot descurca si s-au transformat in cazuri sociale. Sociologii atrag atentia ca acesti varstnici sufera in primul rand de singuratate, mai rau decat de boala sau batranete, vorbim de depresie si sentimentul inutilitatii care ii darama mai rau decat orice. E adevarat, majoritatea copiilor plecati sa-si faca un rost trimit bani si isi viziteaza parintii cat de des pot, dar nu e suficient. E nevoie de ingrijire medicala si, la fel de important, de asistenta psihologica, iar strigator la cer e ca statul chiar are toate structurile care sa ofere aceste servicii seniorilor nostri, chiar cheltuiesc sume enorme de bani, doar ca nu o face. E momentul sa cerem autoritatilor sa respecte dreptul parintilor nostri la o batranete decenta, cu ingrijire la domiciliu sau in camine.
Care este cea mai trista poveste pe care ai auzit-o?
M-a impresionat foarte tare doamna Eugenia Luca, o bunica de 90 de ani, care - desi ingrijita intr-un camin privat, cu finantare de la fiicele ei plecate in strainatate, sufera cumplit de singuratate. Plange zilnic dupa nepoti si nu intelege de ce nu poate fi impreuna cu ei la batranete. Desi nu are ce sa le reproseze copiilor, se simte abandonata si isi doreste moartea, fiindca isi da seama ca este o povara pentru familie. Si cel mai mult o sperie faptul ca va fi inconjurata de straini atunci cand va veni sfarsitul.
Din discutiile pe care le-ai purtat cu autoritatile, in ce masura se pot implica cei responsabili in ajutorarea batranilor?In primul rand este misiunea autoritatilor locale sa ii caute pe toti acesti batrani care sunt singuri si bolnavi, numai ca functionarii din serviciile sociale nu o fac, fiindca nici n-au ce sa le ofere. Asa se face ca autoritatile nici macar nu stiu cat de amplu este acest fenomen al parintilor parasiti. Exista putini voluntari care incearca sa suplineasca familia in asemenea cazuri, dar sunt absolut singuri. E momentul ca banii de la bugetul central si de la cel local sa nu se mai scurga pe lucruri inutile. E nevoie de o colaborare intre autoritati, voluntari si biserica - asa statul si-ar putea construi o strategie - bazandu-se pe informatii concrete despre nevoile acestei categorii sociale, numai ca la noi nu stie stanga ce face dreapta.
Romania este prea saraca pentru a avea grija de batrani sau este lipsa de interes? La cati bani au cheltuit autoritatile pe camine de batrani care sunt goale si nu functioneaza, numai daca ne gandim ca majoritatea caminelor de batrani nu primesc bunici cazuti la pat, si ca nici pentru cei care sunt pe propriile picioare nu exista deloc ajutor psihologic, este clar ca vorbim de risipa. Incompetenta sau reavointa, oricare ar fi cauza, realitatea este aceeasi. Societatea romana nu isi respecta seniorii, si asta in frunte cu cei alesi. Copiii batranilor abandonati au incercat sa te contacteze? Pe copiii batranilor care ne-au spus la "Romania, te iubesc!" povestea lor trista i-am gasit in Italia, cu lacrimi in ochi. Culmea este ca multi dintre ei lucreaza chiar in domeniul ingrijirii batranilor, iar cei care castiga bine chiar au incercat sa-i duca pe bunici in Italia, sa-i ingrijeasca. N-au reusit, fiindca rupti de casa, batranii nu s-au putut adapta. Iar copiii trebuie sa aleaga: sa lase balta serviciul din strainatate si viitorul copiilor, sau sa-si lase parintii pe mana statului. Se poate face ceva mai mult pentru ei? Trist este ca bunicii nostri nici nu isi cunosc drepturile pe care statul le incalca prin dezinteres si risipa de bani. Batranii nostri nu cer nimic, doar putina demnitate la batranete. Fiindca grija pentru batrani nu inseamna doar o masa calda si un pat la marginea societatii. M-a impresionat foarte tare o calugarita care administreaza un camin de batrani in Italia si care mi-a spus ca felul in care ne ingrijim batranii este oglinda nivelului de civilizatie a societatii noastre. M-a facut sa-mi fie rusine. E momentul sa ne schimbam in primul rand mentalitatea, sa-i respectam pe bunici si sa le oferim atentia pe care o merita.
Recomandările noastre
