Ca să cunoști oamenii din Ținutul Secuilor trebuie să mergi pe drumurile județene și comunale din zona de sud est a Transilvaniei. Treci prin așezări curate, cu oameni liniștiți, care își văd de treburile lor și care, cu o amabilitate neprefăcută, te îndrumă și te ajută necondiționat dacă apelezi la ajutorul lor. Panourile, vitrinele, indicatoarele în limba maghiară, dar și steagurile bleu cu alb, care flutură pe alocuri, arată că acolo trăiește populație predominant de origine secuiască. Dar sunt și localități în care pe fiecare stâlp care străjuiește drumul flutură tricolorul.

Are prieteni în toată țara, la Brașov, Sibiu, București, Constanța. ”Întotdeauna vă primim cu dragoste. Politica se face la televizor, nu aici”, subliniază domnul Katona, care, culmea, s-a născut la Constanța, când părinții lui au lucrat un timp pe litoral.

   

Plecăm din Corund petrecuți de ceardașul care bubuie în boxe. Oprim la marginea comunei să cumpărăm câteva obiecte ceramice de ale locului. Batem pur și simplu la o ușă și intrăm în casa lui Pal Antal, ale cărei camere sunt ornate cu creațiile sale.

Într-o română fluentă, fără accent, ne face cunoștință cu mama lui, care de peste 60 de ani pictează ceramica. Pal Antal a moștenit meșteșugul de la tatăl său, maiestria perfectând-o însă la Budapesta, unde a absolvit Liceul de Artă. ”Am stat și pe acolo, dar am zis că este mai bine aici, în România”, spune el. Este mai mult plecat în țară, își expune creațiile la diverse târguri și are clienți fideli. ”Așa că, de ce să plec?”

 

 

 

 

 

 

 

.

 

 

 

.