Poate Austria să înlocuiască Polonia în Grupul de la Visegrad? Este întrebarea la care încearcă să răspundă cotidianul Magyar Hirlap, în condițiile în care Grupul de la Visegrad (V4) s-a divizat în două din cauza Ucrainei.

FIDESZ, ANO, FPÖ

Sistemul geostrategic al Europei Centrale ar putea fi restructurat în aproximativ un an. Sarcinile Grupului de la Visegrad - Ungaria, Slovacia, Cehia, Polonia -, „crăpat” în prezent, pot fi îndeplinite de o altă configuraţie, care poate prelua nu numai rolul zonei tampon dintre Est și Vest, dar își poate stabili și obiective mai ambițioase.

Faptul că doar două din cele trei partide - respectiv FIDESZ şi ANO din Cehia -, care au inițiat formarea fracțiunii Patrioții pentru Europa în Parlamentul European, aparțin grupului V4, va tulbura şi mai mult situația actuală a grupului Visegrad, despre care nu se poate spune că este stabilă.

Partidul Libertăţii (FPÖ), din Austria, nu face parte din Grupul de la Visegrad. O altă caracteristică a celor „trei” este că FIDESZ este la guvernare, iar celelalte două partide sunt în opoziție. În ultimele două cazuri pot apărea schimbări radicale în această toamnă și anul viitor.

Austria s-ar putea alătura Grupului de la Visegrad

La sfârșitul lunii septembrie, în Austria, vor avea loc alegeri parlamentare şi ținând cont de rezultatele alegerilor pentru Parlamentul European (PE) din iunie, pe care FPÖ le-a câștigat cu 30%, partidul de dreapta va fi cel care va desemna cancelarul, în persoana președintelui partidului Herbert Kickl. Situația este similară și în

Cehia, unde partidele se vor reorganiza anul viitor, iar tot în baza alegerilor pentru PE, fostul premier Andrej Babiš ar putea fi şeful guvernului.

Dacă ambele partide conservatoare vor câștiga alegerile, grupul Patrioții pentru Europa în PE poate câștiga teren în Europa Centrală.

Toate acestea înseamnă, de asemenea, că, deși Austria nu este membră a Grupului V4, poate totuși să facă parte în "gestionarea problemei" comune central-europene prin activitățile sale în cadrul PE.

Grupul de la Visegrad și Inițiativa Central Europeană

De fapt, Europa Centrală a căutat o cale încă de la începutul schimbării de regim, respectiv rolul pe care ar trebui să-l joace în integrarea europeană.

Inițiativa Central Europeană înființată la Budapesta în 1989 este parte integrantă a acestei căutări, iar documentul fondator a fost semnat inițial, pe lângă Ungaria, de Italia, Austria și fosta Iugoslavie. Iniţiativa și-a propus să depășească împărțirea în blocuri prin încheierea unor relaţii de cooperare între ţări cu orientări politice şi structuri economice diferite.

În scurt timp s-au alăturat organizaţiei şi Cehoslovacia de atunci și Polonia, iar apoi Macedonia (acum Macedonia de Nord), Bosnia, Croația și Slovenia. Astăzi, inițiativa are 18 state membre, inclusiv unele care nu aparțin geografic Europei Centrale.

Ruinele Imperiului Habsburgic

Pe ruinele Imperiului Habsburgic din Europa Centrală, care a fost distrus după Primul Război Mondial, regiunea ar fi avut ocazia să-și recapete locul de drept în Europa într-o nouă formație. Nu ar fi putut fi forțat să aibă un rol subordonat - din asta vrea Ungaria să iasă cu orice preț -, dar ar fi putut să se așeze la masa negocierilor cu țările vest-europene ca parte egală. Dar atunci situația nu era încă coaptă pentru asta.

Desigur, nu ar fi fost vorba despre restaurarea monarhiei habsburgice.

Vorbim despre posibilitatea unei cooperări coordonate între statele-națiune, care sunt legate de istoria comună, tradițiile și cunoașterea obiceiurilor reciproce, precum și de scopul ca aceste națiuni să ajungă din urmă partea mai dezvoltată a Europei cât mai curând posibil și, nu în ultimul rând, să își urmeze propria politică de afirmare a intereselor lor.

Grupul de la Visegrad, oportunitate pentru Austria

Schimbările de regim din Europa de Est au oferit Austriei o oportunitate uriașă. Cancelarul social-democrat austriac Franz Vranitzky, nu a profitat de această ocazie, deși în centrul politicii sale externe s-au aflat aprofundarea relațiilor cu statele est-europene și pregătirea și implementarea aderării Austriei la Uniunea Europeană.

Cancelarul a considerat că după aderarea la UE în 1995, Austria ar trebui să se adapteze așteptărilor de la Bruxelles și Berlin.

Astfel, din alianța central-europeană din acea vreme nu a ieşit în evidenţă niciun stat care ar fi putut să-și asume rolul principal. Cu toate acestea, situația s-a schimbat considerabil de atunci.

Toate țările din Europa Centrală au fost admise în UE și nu în ultimul rând, în 1991, în palatul regal de la Visegrad, au semnat - la acea vreme doar trei țări, întrucât Cehoslovacia s-a împărțit în două abia în 1993 - Cooperarea de la Visegrad, care astăzi este cunoscut ca grupul de la Visegrad, respectiv V4.

Lupta cu „globaliștii”

Implicarea inovatoare și așteptată a Austriei în regiune trebuie să o evaluăm în toate aceste contexte. Acest lucru este cu atât mai important cu cât și în cadrul V4 s-a produs o divizare. Este vorba, în primul rând, de faptul că, cu sprijinul efectiv al Bruxelles-ului și al imperiului Soros, în Polonia şi în Cehia a ajuns la putere un guvern globalist, liberal de stânga, înlocuind administrație națională conservatoare.

În cazul cehilor, așa cum am semnalat mai sus, există o șansă serioasă de schimbare a guvernului.

În Polonia, situația este diferită, partidul de opoziție de dreapta Lege și Justiţie (PiS) a ajuns doar pe locul doi la alegerile pentru PE. Ca să nu mai vorbim că următoarele alegeri parlamentare vor avea loc în 2027, dar înainte de aceste alegeri vor avea loc alegeri prezidențiale.

Grupul de la Visegrad și ambițiile imperiale

În schimb, din punctul de vedere al coeziunii Grupului de la Visegrad aproape că nu contează dacă în reședința tradițională a președinților polonezi, Palatul Belvedere, se va muta un politician de dreapta sau de stânga. Există un consens național în Polonia că graniţele ţării trebuie extinse la marginea de est a fostului teritoriu al Poloniei istorice. Oficial, Varșovia neagă acest lucru, însă discursul public despre asta este grăitor.

Cu toate acestea, V4 s-a divizat în două tocmai din cauza Ucrainei. Acum chiar și guvernul ceh cântă melodia poloneză, dar Bratislava este de partea păcii, împreună cu Ungaria. În viitor, se poate aștepta ca, indiferent de culoarea guvernului aflat la putere la Varșovia, această politică nu se va schimba, ceea ce va pune Polonia împotriva celorlalți membri ai grupului. Iar fără Polonia, care are a cincea cea mai mare economie și a doua cea mai puternică armată din UE, va fi foarte dificil să se dezvolte o politică central-europeană unitară.

Astfel intră Austria în imagine. Dacă la sfârşitul lunii septembrie, în Austria se va forma un guvern de dreapta, se poate aștepta ca politica Vienei față de Ucraina să se schimbe. În prezent, Austria înoată cu mainstreamul UE, sprijinind Ucraina și sancțiunile de la Bruxelles împotriva Rusiei. Odată cu venirea FPÖ la putere, probabil că acest lucru se va schimba.

Dacă toate previziunile se vor îndeplini, accentul politicii central-europene se va deplasa mai spre vest, prin "ieşirea" Poloniei și "intrarea" Austriei. În același timp, acest grup poate renunța la rolul său de zonă tampon între Est și Vest și poate forma o comunitate politică mult mai ambițioasă și mai puternică în cadrul UE, așa cum și-au propus iniţial ţările Grupului de la Visegrad.

(Traducerea: Rozália Gănciulescu, RADOR RADIO ROMÂNIA)