Niciun acord între două state nu este mai cuprinzător decât acordul sino-iranian. De fapt, seamănă cu o semi-confederație, deoarece acordul acoperă multe domenii critice, cum ar fi securitatea, economia, finanțele și infrastructura.

Odată cu trecerea anilor, economiile respective vor deveni mai interdependente și interconectate, ceea ce va face mai dificilă expirarea unui astfel de acord. Este prea simplist să-l numim un acord de 400 de miliarde de dolari, deoarece semnificația sa strategică va determina viitorul Orientului Mijlociu.

Acordul iranian-chinez a fost semnat într-o lume multipolară în plină expansiune. Statele Unite și-au intensificat pașii pentru a crea o alianță care să implice Israelul și statele arabe sunnite din Orientul Mijlociu, inclusiv aliații SUA opuși Chinei, cum ar fi India. Politicile SUA din Orientul Mijlociu au mutat statele arabe sunnite mai aproape de un stat evreiesc și Republica Islamică mai aproape de un stat comunist.

Joe Biden

Motivul cel mai vizibil al alianței arabo-israeliene dintre sunniți și SUA este reducerea hegemoniei iraniene și a implicării chineze în regiune. Soluționarea problemei palestiniene-israeliene ar priva Iranul de a exploata cauza palestiniană pentru a sprijini grupurile palestiniene și a interveni în conflict.

Cum devine Iranul o pârghie pentru China?

Alianța stabilește controlul de facto al rutelor maritime strategice de la Malacca la Canalul Suez, rute de care depinde economia chineză. De exemplu, China importă aproape 75% din consumul său de petrol, iar această dependență ar putea fi armată împotriva Beijingului. Dependența Chinei de rutele maritime protejate de SUA pentru a-și importa energia într-o relație din ce în ce mai ostilă obligă China să își reconsidere securitatea energetică, făcând Iranul cea mai viabilă opțiune, potrivit nationalinterest.org.

Aproape o treime din suma alocată în acordul Iran-China, 280 de miliarde de dolari, ar fi cheltuită pentru infrastructura petrochimică. Aceasta sugerează că, China se va baza din ce în ce mai mult pe Iran pentru energia sa și acest lucru ar oferi Iranului o pârghie semnificativă asupra Chinei. Acordul include, de asemenea, staționarea a 5.000 de soldați chinezi în interiorul Iranului.

Iranul a reușit să ocolească sancțiunile Statelor Unite

Republica Islamică ar putea deveni gardianul BRI în Orientul Mijlociu, o regiune de o importanță capitală pentru China și o piață cu rafturi goale pe care China ar fi fericită să le umple. Prin BRI, Iranul ar putea să-și asigure imaginea și să-și consolideze hegemonia în regiune, aducând prosperitate economică similară cu cea a SUA, asigurând rutele oceanice globale care au deschis calea ascensiunii Chinei. Acest lucru ar discredita și afirmația SUA că Iranul prosperă în haos și sărăcie, cât și afirmația că Iranul sponsorizează terorismul. De asemenea, China ar deveni mai puțin dependentă de rutele maritime protejate de SUA.

Iranul a reușit să ocolească sancțiunile Statelor Unite. Acordul de la Teheran cu China va face ca sancțiunile SUA să fie învechite, deoarece Beijingul organizează un pol financiar și economic diferit, independent în Eurasia, făcând Iranul un hegemon regional mai puternic chiar și fără a deține arme nucleare. Cu Irakul în mijlocul acestor blocuri opuse conduse de SUA și China, Bagdad ar putea deveni Berlinul secolului al XXI-lea, adaptat noilor circumstanțe și realităților geopolitice complexe.