Potrivit Normelor Legale ale Casei Regale a României, semnate de Majestatea Sa Regele Mihai I al României, succesiunea la titlul de Rege sau de Regină este foarte clar stabilită, neputând fi subiect de dispută.
În documentul intrat în vigoare la 30 decembrie 2007, dată aleasă simbolic, 60 de ani de la abolirea Monarhiei, se spune:
” Seful Casei Regale a Romaniei, potrivit tuturor practicilor si conventiilor de astazi, este de jure sau de facto Suveran, in termeni de autoritate asupra Casei Regale a Romaniei, la orice moment. Imediat dupa decesul Sefului Casei Regale a Romaniei, fara vreo proclamatie ulterioara, Mostenitorul Evident sau Mostenitorul Prezumptiv, in functie de cine va fi in viata si primul in linia de succesiune la acel moment, va primi din acea clipa titlul si apelativul de Rege sau Regina, indiferent de pozitia Familiei ca Dinastie domnitoare sau ne-domnitoare si indiferent daca, mai tarziu, va alege sau nu sa nu foloseasca un asemenea titlu sau apelativ.”
Așadar, fără vreun alt act, moștenitorul devine șeful Casei Regale și va primi apelativul de ”Rege” sau ”Regină”.
În același document este trecută și această persoană:
” 4) Actualul Mostenitor la Sefia Casei Regale a Romaniei este: Alteta Sa Regala Margareta, Principesa Mostenitoare a Romaniei (jure sanguinis), care va fi de acum inainte si va ramane dupa decesul meu Custode al Coroanei Romaniei (ad personam).
5) Actualul consort al Mostenitoarei la Sefia Casei Regale a Romaniei este: Alteta Sa Regala Radu, Principe al Romaniei (ad personam).”
Documentul stabilește și titlul purtat de soțul noului șef al Casei Regale:
” In cazul unei viitoare femei Sef al Casei Regale a Romaniei, consortul sau va primi titlul de "Alteta Sa Regala Principele Consort al Romaniei" (ad personam), potrivit articolului 1 (7), titlu, rang si apelativ care va precede orice alt titlu, roman sau strain, pe care il poate avea, pe durata mariajului si numai pe durata vietii sotiei sale si numai atata timp cat aceasta ramane Sef al Casei Regale Romane.”
Anul trecut, în martie, când știrea retragerii Majestății Sale din viața publică a produs agitație înn România, Ion-Luca Vlad, consilier privat al Familiei Regale a României scris: ” Gesturile sale din 1997, prin care a numit pe Alteţa Sa Regală Principesa Margareta a României în calitate de Principesă Moştenitoare, şi din 2007, prin care a numit-o pe aceasta Custode al Coroanei, arată o profundă înţelegere a naturii succesiunii, şi a necesităţii de a nu avea încă o întrerupere, încă un moment de instabilitate. Cele două titulaturi nu sunt identice, şi au fiecare rolul său. Titlul de Principesă Moştenitoare este unul Dinastic, ce ţine de natura poziţiei de Şef al Casei Regale, anume una ereditară. Pentru a exista predictibilitate, prima temelie a fost desemnarea fermă a succesorului. Titlul de Custode al Coroanei este însă mai interesant. El reflectă poziţia Casei Regale, chiar după adoptarea Normelor Fundamentale din 2007 că, atât timp cât Coroana nu este re-instituţionalizată, ea se află încă în Exil. Or, în aceste condiţii, Dinastia continuă în continuare să existe sub umbra actului de la 30 decembrie 1947, până ce Parlamentul, ca reprezentant al poporului, nu se va fi exprimat în sensul recunoaşterii locului ei în sistemul statal românesc. De aceea, este necesar ca acest al doilea titlu să existe încă din timpul actual, rămânând valabil şi după momentul succesiunii. Este un “pod” între prezent şi viitor, care asigură continuitatea şi stabilitatea Coroanei.”
Recomandările noastre
