Sistemul autoritarist din China este în criză, iar liderul Xi Jinping este comparat cu un dictator fascist. Este punctul de vedere al unui cunoscut istoric olandez, Ian Buruma. Într-un editorial dedicat sistemului politic din China, acesta vorbește despre problemele cu care se confruntă puterea comunistă de la Beijing.

Istoricul Ian Buruma analizează sistemul politic din China și vorbește despre problemele cu care se confruntă în contextul actual. El apreciază că, la fel ca în orice dictatură, deciziile adoptate la nivel central și implementate de tehnocrați competenți au permis Chinei să se dezvolte pe termen scurt. Creșterea economică și infrastructura de înaltă calitate, construită într-un ritm rapid, au făcut din această țară un jucător important la nivel mondial, admirat și invidiat deopotrivă.

Pe de altă parte, odată cu criza COVID-19, s-au văzut și slăbiciunile acestui sistem. Modul în care e Xi Jinping a gestionat pandemia și procesul lipsit de constanță au scos în evidență defectele unui sistem politic bazat pe un partid unic, este de părere Ian Buruma într-un editorial Project Syndicate.

În opinia sa, Xi Jinping și-a promovat politica zero-COVID încercând să demonstreze că statele autoritare sunt mai eficiente în gestionarea crizelor, așa cum a fost pandemia. O politică impusă de la centru, aplicată fără comentarii produce mai multe rezultate decât măsurile adoptate în democrațiile dezordonate, conduse de politicieni egoiști, la cheremul unor electorate nestatornice.

Acest lucru părea plauzibil în 2020, când sute de mii de americani mureau, iar fostul președinte Donald Trump promova tratamente antimalarie sau injecții cu înălbitor pentru combaterea coronavirusului.

Restricțiile rigide au dat impresia de superioritate a regimului totalitar

De partea cealaltă, fără să țină cont de nevoile fiecărei comunități în parte, Xi Jinping a impus restricții rigide împotriva pandemiei. El a închis aproape țara, a forțat oamenii să stea în izolare, carantinând orașe întregi, și a insistat ca cetățenii chinezi care călătoresc în străinătate să poarte costume de protecție, asemenea unor lucrători dintr-un laborator toxic gigant.

O vreme, politica sa a dat impresia că funcționeză și că pandemia este ținută sub control. Numărul deceselor provocate de infecția COVID a fost menținut la un nivel redus. Costurile economice ale aceste strategii, zero-COVID, au fost imense, însă, pe termen lung. Oamenii au ajuns la disperare, dat fiind că nu se puteau deplasa, nu puteau lucra și, efectiv, nu mai aveau resurse să supraviețuiască. Mulți au ieșit în stradă și au provocat ciocniri cu autoritățile.

În ciuda acestor semne, Xi a continuat politica sa de restricții, afirmând că Partidul Comunist duce un „război al poporului” împotriva virusului și că măsurile draconice vor duce la salvarea vieților.

A fost obligat să renunțe, totuși, la presiunea populară, după ce protestele au izbucnit în toate orașele chineze. Xi a încheiat brusc războiul și a relaxat toate măsurile. S-a renunțat până și la testele PCR, obligatorii, iar China și-a schimbat total punctul de vedere. COVID-19 a devenit o infecție inofensivă, din punctul de vedere al autorităților de la Beijing.

Democrația este superioară în gestionarea crizelor

Doar că lucrurile nu au funcționat nici așa. Schimbarea de opinie a liderului chinez, calitatea slabă a vaccinurilor autohtone și rata scăzută de vaccinare au făcut ca pandemia să izbucnească în forță. Aproape 9.000 de cetățeni mor în fiecare zi, iar 18,6 milioane de chinezi din întreaga țară ar fi fost infectați de la ridicarea restricțiilor. Iar situația se înrăutățește și mai mult.

Autorul editorialului îi dă dreptate economistului indian Amartya Sen care a susținut, în 1983, că foametea nu este cauzată doar de lipsa de alimente, ci și de lipsa de informare și de responsabilitate politică. Foametea din Bengal din 1943, cea mai gravă din India, a avut loc în timpul dominației imperiale britanice. După ce India a obținut independența, presa liberă și guvernul democratic, deși cu defecte, au prevenit catastrofe similare.

Teza lui Sen a fost privită drept un argument în susținerea democrației, chiar dacă unii critici au remarcat că și guvernele alese pot provoca daune considerabile. Sen subliniază că nicio foamete „nu a avut loc vreodată într-o democrație funcțională”.

Rădăcinile fasciste ale guvernării totalitare

Ian Buruma precizează că guvernarea chinezească bazată pe un singur partid și, din ce în ce mai mult, pe un singur om, își are originea în teoria fascistă legată de totalitarism. În acest sens, îl citează pe juristul german Carl Schmitt, care a justificat dreptul lui Adolf Hitler de a exercita puterea totală pe „decizionism”, un termen inventat pentru a descrie un sistem în care validitatea politicilor și a legilor nu este determinată de conținutul lor, ci de voința unui dictator. Cu alte cuvinte, voința lui Hitler era legea. Decizionismul are ca scop eliminarea conflictelor de clasă, a luptelor între facțiuni și a opoziției politice supărătoare. Voința poporului, adesea exprimată printr-un plebiscit măsluit, este executată de liderul care decide în numele tuturor.

Centralizarea autocratică poate avea, într-adevăr, unele avantaje. Deciziile de sus în jos, adesea puse în aplicare de tehnocrați competenți, au permis Chinei să construiască căi ferate de mare viteză, autostrăzi de lux, aeroporturi excelente și chiar orașe întregi în câțiva ani. Atunci când Partidul are întotdeauna dreptate, obstacole precum opinia publică sau dezbaterile parlamentare nu-i pot sta în cale.

Problemele apar în timpul crizelor - cutremure, pandemii etc. – când apar slăbiciunile guvernării decizioniste. Așa se face că șefii regimurilor totalitare sunt obligați să cosmetizeze datele statistice și analizele ori să reducă la tăcere vocile critice. Orice ar face, liderii absoluți și partidele pe care le conduc nu greșesc.

Diferența dintre democrația americană și totalitarismul chinez

În SUA, în schimb, opinia experților, presa critică și riscul de a pierde alegerile prezidențiale din 2020 l-au forțat până și pe Donald Trump să canalizeze sume uriașe de bani în cercetarea și dezvoltarea de vaccinuri. Chiar dacă a fost presărat de greșeli și a dat apă la moară obstrucției perverse din partea demagogilor și a conspiraționiștilor, răspunsul democratic la pandemie a urmat manualul lui Sen. Presa și publicul au analizat cu atenție statisticile oficiale, oamenii au fost vaccinați, iar SUA, împreună cu alte democrații occidentale, s-au deschis treptat, permițând revenirea la o viață relativ normală.

Acest lucru ar fi fost greu de realizat în China deoarece Partidul Comunist a trebuit să mențină o fațadă de infailibilitate. Astfel, greșelile nu au fost condamnate, indiferent de mărimea lor, pentru a nu pune într-o lumină proastă deciziile partidului unic.

China zilelor noastre nu mai este o țară izolată, ca pe vremea lui Mao, iar Xi Jinping nu poate fi comparat cu acesta. Însă consecințele deciziilor sale se văd, 9.000 de morți în fiecare zi, din cauza COVID, fapt ce va provoca costuri foarte mari. Și tocmai pentru că statul chinez nu este izolat, implicațiile crizei se vor extinde mult dincolo de granițele sale, iar daunele provocate de regimul său autocratic vor sfârși prin a ne afecta pe toți, susține istoricul Ian Buruma în editorialul publicat pe Project Syndicate.