Roland Borșa provenea dintr-o veche familie românească, originară de pe Valea Borșei din comitatul Cluj.

Înfrânți cumanii vor lua calea pribegiei, refugiindu-se la tătari și la sud de Dunăre, în Balcani.

Nobilii maghiari nu-l vedeau însă cu ochi buni pe Roland Borșa, datorită influenței acestuia asupra regelui Ungariei Ladislau al IV-lea Cumanul (foto), care sub presiunea lor îl va demite la sfârșitul anului pe voievodul român, numindu-l pe Apor Pec, preferatul aristocrației maghiare.

„Până în preajma anului 1280, niciunul dintre reprezentanţii acestui neam (Borșa – nota Ev. Istoric) nu exercitase vreo demnitate politică semificativă; după 1320, înfrânţi în rebeliunea împotriva lui Carol Robert de Anjou, ei vor fi aproape cu totul eliminaţi din primul plan al vieţii politice a Ungariei medievale, reintrând în anonimatul pe care îl părăsiseră pentru doar patru decenii.

Explicaţia acestei stări de lucruri ar putea fi căutată, după toate probabilităţile, în ascendenţa etnică nemaghiară a neamului Borşa”, scria istoricul Tudor Sălăgean în „Transilvania în a doua jumătate a secolului al XIII-lea: Afirmarea regimului congregational”.

Rădăcinile neamului Borşa se aflau pe malurile Lonei şi Borşei în comitatul Dăbâca.

Tătarii năvălesc la 14 ianuarie 1285 în Transilvania și Ungaria, unde pradă și ard toate ținuturile până la Pesta.

În fața invaziei tătare, regele Ladislau apelează din nou la ajutorul lui Roland Borșa, aliat care-i fusese alături în bătălia dusă contra cumanilor, numindu-l, în ultimele zile ale anului 1284, în funcția de Voievod al Transilvaniei.

CONTINUAREA ARTICOLULUI IN PAGINA URMATOARE