Reformiss România în Educaţie | ALICE ÎN ȚARA NETERMINATĂ

Reformiss România în Educaţie | ALICE ÎN ȚARA NETERMINATĂ

E tânără, înţeleg. De aceea, numi dau sema de unde această practică a denunţului. Pe care, dacă e tânără – cum am înţeles, fiindcă nu poţi fi suplinitor la 55 de ani, înseamnă că n-ai altă vocaţie, decât pe cea a peregrinării – nu are cum s-o fi cunoscut şi, cu atât mai puţin, uzitat.

Poate însă cine ştie, o fi împrumutat obiceiul din marile dosare de corupţie aflate în instrumentarea DNA (nu mai insistăm!). Dar, dincolo de toate, ceea ce este cel mai important e că ea s-a orientat spre un alt fel de denunţ. Unul cu vagi mirozne moraligene. El este auto!

Profesoara de română Cristina Tunegaru a ajuns vedetă. Eu cred că e posibil să apară oricând la una dintre emisiunile acelea de propagare a leşinului estetic amestecat cu kitsch-ul letal, ce ne strepezesc ochii la fiecare zapare tv. Poate, cine ştie, chiar alături de babuşca aia ridicolă, starleta prăfuită cu aerul ei de fetiţă perversă („Diseară, la ora 9 fix, să fii aici, pe banca aia din fund, pentru violul de seară!... Nu admit nici un minut întârziere! Sa- nţeles?” – spuse gardianul parcului, pocnind din călcâie, regulamentar). Care, zilnic, la orice oră, agitându- şi creţuloanele blonde şi fundiţele roz ori zgunduindu-şi adiposul înfăşurat în zeci de metri de rochiţă neagră cu volănaşe albe, harpia tv emană, una după alta, fuioare de platitudini afectate, în timp ce frământă în braţe un Bubico flocos (fiindcă aşa a văzut ea că fac divele!).

Cristina Tunegaru e pe alt culoar. E un fel de miss Reformă în Educaţie. Ce declanşează o cruciadă naţională, publicând pe Facebook un autodenunţ copios (între noi fie vorba, pe care nu i l-a pretins nimeni, ceea ce face gestul ei suspectabil şi de un pic de jacquerie şcolărească bon marché!). Ea mărturiseşte că în lecţiile sale nu a respectat programa (pe care o compară cu un „element duşmănos”!). Şi detaliază: „…nu citesc cu elevii mei poeziile de Eminescu, „Amintirile” lui Creangă, baladele populare, pastelurile de 150 de ani, nuvelele lui Slavici; nu dictez comentarii, nu arunc în brațe interpretări și nu le cer să învețe pe dinafară teorie literară despre genuri și specii.”. Singurii care scapă de aversiunea tinerei profesoare de gimnaziu sunt Magda Isanos şi Tudor Arghezi, însă şi din aceştia rămân numai „poeziile frumoase”.

Ne puteți urmări și pe Google News

În schimb, e calcinată de pojarul pasiunii pentru „Micul prinţ” şi „Cartea junglei” (n.n. acum, vecinătatea lui Antoine de Saint-Exupéry cu Rudyard Kipling nu e chiar prăpăstioasă, dar nici gingaşă, însă trecem peste acest detaliu, căci nu el e relevant!). Ori pentru „fragmente din marii autori ai literaturii universale, ca Cervantes şi Shakespeare” (n.n. că a uitat virgula înainte de „ca”, pe care am pus-o noi, poate a fost din cauza emoţiei… în fond, nu-i uşor să-ţi scrii autodenunţul vieţii!). Şi, à propos de Marele Will, bine ar fi fost să dezbată cu copiii şi alte bucăţi din opera acestuia, mai educative prin exemplaritatea lor, cum ar fi, spre exemplu, „Macbeth”, „Falstaff” sau „Îmblânzirea scorpiei”, care, şi ele, lipsesc din programă!!

Şi paragraful se încheie cu un fel de testimoniu foarte înduioşător al eroinei: „exersăm lectura activă, ne exprimăm opiniile, le motivăm, învățăm să fim sinceri, asertivi” (cum va fi explicat copiilor că trebuie să devină „asertivi”, numai dânsa ştie!). La final, nu uită să mai ameninţe o dată literatura română: „Fac cunoscut că nu voi respecta nici viitoarea programă care îmi cere să selectez numai texte ale autorilor români clasici menționați mai sus(…)”. Sec!

Hipertrofierea deliberată a acestui caz, înşurubările politice, ecourile „universale” ale dezbaterii, uneori cu tente de mahala şi diversiune dibace (din suplinitoare la gimnaziu, Cristina Tunegaru a devenit suplinitoare de Jeanne d’Arc!) – nu fac defel interesul nostru. Pentru noi, corolarul îl reprezintă ceea ce scria profesorul şi criticul Nicolae Manolescu, într-un editorial din România literară: „Un profesor, care ratează ocazia de a-l face pe elev (nu pe toți, desigur!) să-i citească pe Sadoveanu, pe Creangă, pe Eminescu și să-i înțeleagă, e mai bine să-și caute de lucru în alt domeniu”… Că n-o fi foc!