România intră în topul mondial al statelor cu cele mai mari redevenţe. Guvernul a decis, la finele anului trecut, aproape dublarea lor.
Ultima săptămână din 2011 a readus în prim-plan problema investiţiilor în industrie, din perspectiva stabilităţii legislative şi a nivelului de taxare. Guvernul României a decis, prin ordonanţă de urgenţă, dublarea redevenţelor pentru metalele preţioase, de la 4% la 8% din valoarea producţiei, şi de la 4% la 6% pentru celelalte produse, precum cărbunele şi apele minerale. Această mişcare a guvernului a intervenit într-o perioadă în care atenţia publică este îndreptată asupra proiectului aurifer de la Roşia Montană, dezvoltat în parteneriat de Gabriel Resources, companie cotată la Bursa din Toronto, şi de statul român. Se negociază mărirea participaţiei statului în proiectul de la Roşia Proiectul este în faza finală de avizare, iar cele două părţi se aflau în negocieri pentru mărirea participaţiei statului la profitul afacerii, fie prin mărirea cotei de participare a statului, fie prin mărirea redevenţelor. Publicarea ordonanţei nu a venit în urma negocierilor, fapt subliniat prin anunţul companiei Gabriel Resources, care a cerut Guvernului să clarifice dacă majorarea redevenţei se aplică şi proiectului Roşia Montană. În prezent, statul român deţine 19,31% din acţiunile firmei Roşia Montană Gold Corporation, prin intermediul Minvest Deva. Potrivit studiilor economice, exploatarea aurului de la Roşia Montană va avea un impact de minimum 19 miliarde de dolari asupra economiei României, pe perioada exploatării, din care statului îi va reveni o cotă între 50% şi 60% din taxe şi impozite aplicate pe tot circuitul productiv şi comercial. Cum e în alte state În România, se aplică un regim de redevenţă printre cele mai des întâlnite în lume, numit şi "ad valorem" – adică un cuantum din valoarea metalului extras. Potrivit unui studiu pe tema redevenţelor în minerit, publicat de Banca Mondială în 2006, în cazul aurului se aplică ori sistemul "ad valorem", ori un sistem care taxează o parte din profitul companiei care extrage metalul, sistem care este, însă, mai greu de administrat. Australia, un producător important de aur, lasă nivelul redevenţelor la discreţia autorităţilor provinciale. Acestea impun pentru aur cote între 2,5% şi 4% din valoarea metalului extras, cu excepţia Teritoriului de Nord, care impune o taxă de 18% din veniturile realizate de companie după deducerea unor cheltuieli. În SUA şi Canada, regimul redevenţelor este foarte complex, în funcţie de tipul de mină, de poziţia geografică sau de parametri economici. Acolo unde se aplică un regim "ad valorem", nivelul este între 2% şi 7%. În Mexic redevenţa este mică, iar în Suedia este zero pentru aur În America Latină, nivelul redevenţei variază între zero (Mexic) şi 5% (Republica Dominicană). În Brazilia, redevenţa la aur este de 1%, iar în Argentina de 3%. Statele africane impun o redevenţă între 2% şi 12%, media fiind în jurul de 4-5%. Pe de altă parte, în Suedia, nu există redevenţe pentru aur, statul considerând mineritul drept o activitate care aduce în sine dezvoltare pentru comunitatea locală şi, implicit, pentru stat. Suedia aplică doar o taxă specială de 0,2% din valoarea aurului extras, care se duce către proprietarul terenului concesionat pentru activitatea minieră şi către activitatea de cercetare şi dezvoltare în domeniul resurselor minerale. "Eu cred că România are o redevenţă scăzută în raport cu ce se poate pune în raport şi cu celelalte state din Europa. Legat de Roşia Montană, contractul trebuie reevaluat.“ Emil Boc, prim-ministru
Recomandările noastre
