Oamenii de știință NASA de pe Pământ au recreat „păianjenii” negri care împânzesc suprafața planetei Marte. Descoperirea i-a făcut pe cercetători să se entuziasmeze, mai ales că acest lucru poate duce la descoperirea altor secrete.
„Păianjeni pe Marte” este numele dat unei caracteristici geologice, cunoscută sub numele de teren araneiform. Aceasta este vizibilă în mai multe locuri de pe Planeta Roșie. Pe suprafața planetei apar sute de structuri întunecate asemănătoare fisurilor, fiecare având potențial sute de linii individuale sau „picioare”. Văzute de sus, aceste deformări strâns grupate arată ca o hoardă de păianjeni care se deplasează prin peisajul marțian. Lățimea acestor deformări poate ajunge și la 1.000 de metri.
„Paianjenii” de pe Marte
Senzorii de pe orbita planetei Marte au observat pentru prima dată păianjenii în 2003. De atunci aceste caracteristici au apărut în mod constant în imaginile din satelit. La început, aceste arahnide staționare au fost un mister total. Totuși, oamenii de știință au stabilit în cele din urmă că păianjenii se formează atunci când gheața de dioxid de carbon de pe suprafața planetei sublimează brusc sau se transformă în gaz fără să se topească mai întâi în lichid.
Într-un nou studiu, publicat la 11 septembrie în The Planetary Science Journal, cercetătorii au imitat acest proces la o scară mai mică. Ei au folosit o cameră de laborator specializată pentru a crea o versiune miniaturală aproape perfectă a păianjenilor.
Autorul principal al studiului, Lauren Mc Keown, geomorfolog planetar la Jet Propulsion Laboratory (JPL) al NASA din California, a lucrat la recrearea acestor păianjeni timp de cinci ani. „Era târziu într-o vineri seara (n.r. când experimentul a reușit). Managerul laboratorului a dat buzna după ce m-a auzit țipând. A crezut că a avut loc un accident”.”, a spus Mc Keown într-o declarație.
În 2021, Mc Keown a condus un studiu care a explicat pentru prima dată cum se formează păianjenii. Acesta a folosit căi cunoscute sub numele de modelul Kieffer.
Cum se formează „paianjenii” de pe Marte?
Acest model a arătat că, în timpul primăverii marțiene, lumina soarelui strălucește prin plăci de gheață cu CO2 de la suprafață. Astfel, se încălzește solul de dedesubt. Aceasta, la rândul său, determină sublimarea unei părți din gheață în gaz. Creează o creștere a presiunii în interiorul plăcilor de gheață. Când presiunea devine prea mare, gheața se fisurează, ceea ce permite gazului să iasă. Pe măsură ce gazul se scurge din gheață, acesta ia un curent de praf și nisip negru de la suprafață, lăsând în urmă cicatrici asemănătoare păianjenului care apar atunci când gheața se topește complet în timpul verii pe Marte.
În noul studiu, cercetătorii au pus la încercare modelul Kieffer prin recrearea acestor etape într-o cameră de dimensiunea unui butoi de vin la JPL, cunoscută sub numele de DUSTIE (Dirty Under-vacuum Simulation Testbed for Icy Environments). Aceasta a recreat presiunea și temperatura extrem de scăzute de pe Marte: minus 185 grade Celsius.
Echipa a plasat un sol marțian simulat în cameră și l-a acoperit cu gheață de CO2. Apoi au încălzit amestecul cu o lampă plasată sub solul simulat pentru a reproduce efectul de încălzire al soarelui.
„A fost nevoie de multe încercări înainte ca Mc Keown să găsească condițiile potrivite pentru ca gheața să devină suficient de groasă și translucidă pentru ca experimentele să funcționeze”, au scris reprezentanții NASA în declarație.
Dar, în cele din urmă, gheața s-a crăpat și gazul s-a scurs din gaură timp de aproximativ 10 minute înainte ca CO2-ul înghețat să dispară în cele din urmă și să lase în urmă unul dintre păianjenii model, conform livescience.com.
O nouă etapă a fost descoperită
Noul studiu dezvăluie o etapă ascunsă în modelul Kieffer. Gheața s-a format, de asemenea, în interiorul solului, ceea ce a făcut ca acesta să se fisureze împreună cu gheața. Acest lucru ar putea explica de ce picioarele păianjenilor au o astfel de formă în zig-zag, au scris cercetătorii.
„Este unul dintre acele detalii care arată că natura este un pic mai dezordonată decât imaginea din manuale”, a declarat Serina Diniega, coautor al studiului și cercetător planetar la JPL.
Cercetătorii intenționează să efectueze experimente similare pentru a rezolva cele mai mari mistere rămase cu privire la păianjenii marțieni, inclusiv de ce se formează în unele locuri de pe Marte și nu în altele și de ce numărul lor nu pare să crească în fiecare an.