O nouă cercetare surprinzătoare a dezvăluit motivul pentru care cel mai longeviv vertebrat din lume, rechinul din Groenlanda, are o durată de viață atât de lungă. Descoperirile ar putea avea implicații majore pentru viitorul speciei. Rechinii din Groenlanda pot trăi sute de ani.

Totuși, oamenii de știință nu au înțeles niciodată de ce. Acum, este posibil ca cercetătorii să fi descoperit în sfârșit secretul longevității uimitoare a acestor animale. Metabolismul lor este neschimbător. Descoperirea surprinzătoare contrazice ipotezele anterioare ale oamenilor de știință și ar putea avea implicații majore asupra modului în care aceste animale se adaptează la schimbările climatice.

Rechinii din Groenlanda trăiesc cel puțin 250 de ani

Rechinii din Groenlanda au o durată medie de viață de cel puțin 250 de ani. Aceștia pot ajunge să trăiască peste 500 de ani. Acest lucru îi face probabil cele mai longevive vertebrate din lume. Acești rechini trăiesc în Oceanul Arctic și în Oceanul Atlantic de Nord la adâncimi de până la 2.647 de metri.

Motivele exacte ale duratei lor lungi de viață au fost greu de stabilit. Cercetătorii au presupus mult timp că longevitatea lor era legată de mediile foarte reci. Ei pot supraviețui în ape extrem de reci.

Noua cercetare a fost prezentată la Conferința Societății de Biologie Experimentală desfășurată la Praga între 2 și 5 iulie. Aceasta sugerează că longevitatea rechinilor ar putea fi legată de activitatea lor metabolică. Aceasta din urmă nu pare să se schimbe în timp, așa cum se întâmplă la alte animale.

„Acest lucru este important pentru noi. Arată faptul că rechinii nu prezintă semne tradiționale de îmbătrânire”, a declarat într-un e-mail pentru Live Science autorul principal al studiului, Ewan Camplisson, doctorand la Universitatea din Manchester.

Cum este metabolismul rechinilor din Groenlanda?

Metabolismul este procesul chimic prin care enzimele descompun nutrienții în energie și procesele care folosesc această energie pentru a construi și a repara țesuturile. La majoritatea animalelor, rata metabolismului scade în timp. Acest lucru duce la o producție redusă de energie, la o reparare și regenerare mai lentă a celulelor, precum și la o capacitate redusă de a elimina deșeurile celulare care pot provoca daune suplimentare celulelor.

Pentru a măsura metabolismul rechinilor în noul studiu, cercetătorii au prelevat mostre de țesut din mușchii a 23 de rechini groenlandezi. Ei au fost capturați pe coasta de sud a insulei Disko din Groenlanda centrală. Echipa a măsurat apoi activitatea a cinci enzime diferite din probe pentru a determina rata metabolică și răspunsul acestora la diferite temperaturi de mediu.

Cercetătorii au calculat apoi vârsta fiecărui rechin prin măsurarea lungimii corpului. Un studiu din 2016 a creat un model de estimare a vârstei rechinilor din Groenlanda pe baza lungimii totale a corpului, care a fost utilizat aici. Ei au constatat că vârsta rechinilor eșantionați a variat între 60 și 200 de ani.

În mod surprinzător, atunci când cercetătorii au comparat activitatea enzimatică a rechinilor, au constatat că nu a existat nicio schimbare între diferitele vârste.

„La majoritatea animalelor, ai anticipa că unele enzime au o activitate redusă în timp. Acestea se degradează și devin mai puțin eficiente”, a spus Camplisson. Dar acesta nu este cazul rechinilor din Groenlanda.

De ce trăiesc rechinii din Groenlanda așa de mult?

Metabolismul stabil de-a lungul vârstei rechinilor din Groenlanda sugerează că aceștia nu degenerează, așa cum fac alte animale. Acesta este probabil motivul duratei lor lungi de viață.

Testele au arătat, de asemenea, că toate enzimele aveau o activitate „semnificativ mai mare” la temperaturi mai ridicate. Se așteptau la această constatare deoarece enzimele tind să aibă o activitate mai mare la temperaturi ridicate.

„Am vrut să investigăm dacă enzimele rechinului din Groenlanda au fost adaptate în mod specific pentru a funcționa mai eficient în condiții reci. Nu am observat această tendință”, a declarat Camplisson. „Activitatea mai mare în condiții mai calde ar sugera că acești rechini ar fi forțați să trăiască într-un mediu mai cald. Atunci metabolismul lor ar crește semnificativ. Acest lucru le-ar modifica probabil stilul de viață.”

Această constatare este deosebit de relevantă. Se preconizează că temperaturile globale de la suprafața mării vor crește cu de la 1,2 grade Celsius până la 3,2 grade Celsius până în 2100. Această creștere a temperaturilor se datorează încălzirii globale. Conform World Wide Fund for Nature, temperatura medie din Arctica a crescut deja de trei ori mai rapid decât cea globală.

Camplisson speră să testeze mai multe semne ale îmbătrânirii. De asemenea, vrea să investigheze în continuare metabolismul rechinilor pentru a înțelege mai bine cum să îi protejeze pe măsură ce încălzirea globală afectează mediul lor.