Duminică, actorul împlineşte 75 de ani.
A lucrat cu cei mai mari regizori ai noştri, Liviu Ciulei, Lucian Pintilie, Radu Penciulescu, l-a întruchipat antologic pe Apostol Bologa, în filmul „Pădurea spânzuraţilor“, premiat la Cannes, dar a rămas tot timpul firesc, natural, intransigent. Victor Rebengiuc, care s-a identificat cu imaginea lui Ilie Moromete, din filmul lui Stere Gulea din 1986, provoacă, se provoacă, şi, mai ales, surprinde. Duminică, actorul împlineşte 75 de ani.
Sincer, deschis, tranşant, uneori de o brutalitate instinctuală, pe care Lucian Pintilie i-a exploatat-o în film cel mai bine, imaginea lui Rebengiuc se mai suprapune cu a omului care a apărut cu hârtia igienică la televizor în zilele Revoluţiei. Dar, înainte de toate, el rămâne unul dintre pilonii Teatrului „Bulandra“, în care a jucat cel mai mult, din 1957 încoace. Când spui Rebengiuc spui şi „Bulandra“.
Aici, a aplicat „la sânge“ şcoala învăţată de la Aura Buzescu, Vlad Mugur, L. S. Bulandra şi Liviu Ciulei. De ziua lui, Editura Humanitas a reeditat şi a completat monografia despre Victor Rebengiuc, pe care i-o dăruieşte sub titlul „Victor Rebengiuc - Omul şi Actorul“. Unul dintre cele mai bune texte din carte, care îl omagiază pe actor, este scris de Lucian Pintilie şi se numeşte „Unghiile lui Rebengiuc“. Aniversare în familie Între repetiţiile pentru următoarea premieră, „Moartea unui comis voiajor“, în regia lui Felix Alexa, Rebengiuc poate fi văzut la „Bulandra“ şi la Naţional, în „Şase personaje în căutarea unui autor“, „Căsătoria“, „Unchiul Vania“, „Molly Sweeney“, „Inimă de câine“ şi „Burghezul Gentilom“. E neobosit. De ziua lui, nu va juca însă în niciun spectacol, va sta acasă, alături de Mariana Mihuţ, care îi este alături de aproape 44 de ani. Se vor uita cu drag, pe webcam, la nepoţelul de câteva luni, Mircea-Maxim, aflat alături de fiul lor, Tudor, departe, în America. Pe Mircea-Maxim nu l-au văzut decât în poze. „A meritat să rămân cu el“
„Victor era deja o vedetă când eu eram doar studentă. L-am revăzut în timpul filmărilor de la „Pădurea spânzuraţilor“, iar, în iunie 1965, ne-am căsătorit civil“, povesteşte, în carte, actriţa Mariana Mihuţ. Fiul lor, Tudor, s-a născut în 1975. „Ne-am cununat însă religios în 1992, de dragul lui Tudor, care a insistat să mergem în faţa altarului. El ne-a convins că merită să trăim acest moment chiar şi după aproape 30 de ani de căsnicie“, explică Rebengiuc.
„Sunt cu adevărat fericită că a trecut atâta timp, 44 de ani, şi îl am lângă mine pe Victor“, afirmă Mariana Mihuţ. „E o replică ce-mi place foarte tare în «Moartea unui comis voiajor » şi mi se potriveşte: «Poate nu are caracterul cel mai minunat din lume, dar cu siguranţă a meritat să rămân cu el»“.
ÎN OGLINDĂ
„Încă se mai luptă cu morile de vânt“
„Noi doi n-am avut o copilărie prea frumoasă, ci mai degrabă una tristă. Eu sunt mai mic decât Victor cu un an şi zece zile, el e născut pe 10 februarie 1933, iar eu pe 20 februarie 1934. Tata a murit pe front când eu aveam 6 ani. Când aveam 11 ani, casa de lângă Cişmigiu ne-a fost bombardată. Se întâmpla prin ’44. Mi-aduc aminte că aveam întotdeauna valijoarele lângă pat ca să putem fugi mai repede. A urmat foametea, altă nenorocire. N-a fost uşor nici mai târziu, pentru că n-am fost agreaţi de comunişti. Victor este modest, bine-crescut, cu mult bun-simţ. Nu i-am găsit niciodată vreun cusur tocmai pentru că îl iubesc aşa de tare...“ Aurel Rebengiuc, frate
„Tânărul actor primea cu o oarecare ironie sfaturile pe care i le dădea directorul de scenă. În atitudinea lui lăsa să se ghicească - sub respectul distant ce-l afişa - o condescendenţă abia consimţită...“ Lucia Sturdza Bulandra, actriţă
„Am jucat întotdeauna cu mare bucurie alături de Victor Rebengiuc, pe care îl socotesc cel mai mare actor în viaţă. L-am cunoscut când a venit în teatru şi a debutat în «Omul care aduce ploaia». Parcă îl văd pe scenă, un tânăr înalt şi plin de farmec. Marele lui talent era dublat de o cinste exemplară.“ Clody Bertola, actriţă
„Victor era un sălbatic, ca şi mine. Datoria mea era să-l descifrez şi să-l seduc. Victor avea un talent uriaş. (...) Iubirea şi respectul meu pentru tine sunt atât de profunde că ţi-aş tăia - aşa cum tu însuţi o faci într-una dintre ultimele scene ale filmului «Niki Ardelean, colonel în rezervă» - unghiile de la picioare.“ Lucian Pintilie, regizor
„Azi încă se mai luptă cu morile de vânt. Idealismul său este anacronic, ineficient, dar măreţ în ochii mei. Ce tristă mi-ar fi viaţa fără vitalitatea lui...“ Tudor Rebengiuc, fiu
Recomandările noastre
