Fosta noastră colegă Magdalena Manea, a publicat pe blogul său „Foaie de drum lung” o replică la articolul referitor la Diaspora, publicat sâmbătă pe site-ul evz.ro. Magdalena Manea a fost ziaristă a „Bulinei Roșii” în anii '90, în epoca Ion Cristoiu a Evenimentului zilei, după care, acum 17 ani a emigrat în Canada.

Articolul respectiv, apărut pe site-ul nostru pe 21 februarie a.c., a creeat o dezbatere pe forumul evz.ro, adunând 12.000 de cititori și 430 de comentarii pro și contra opiniilor exprimate de cei doi autori, reporterul Mihnea-Petru Pârvu și colaboratorul nostru dr. Gabriel Diaconu, medic specialist psihiatru.

În textul publicat pe blogul său „Foaie de drum lung”, Magdalena Manea ridică o seamă de întrebări vizavi de obiectivitatea autorilor și relevă o imagine personală despre Diaspora nord-americană. Ceea ce nu cunoaște fosta noastră colegă este că dr. Gabriel Diaconu, psihiatru specializat în suicidologie s-a școlarizat și în Canada, între anii 2006 și 2008 la  UQAM | Université du Québec à Montréal şi McGill Group for Suicide Studies. În ceea ce-l privește pe Mihnea-Petru Pârvu, acesta este cunoscut și prin reportajele sale de călătorie, cu subiecte de pe toate continentele, mai puțin Antarctica. Ambii autori au avut și au contacte permanente cu tot ceea ce înseamnă Diaspora română. Mai jos, vă redăm integral textul doamnei Magdalena Manea

O privire, fix prin bască, asupra diasporei

La două zile de la publicarea nedumeritului articol: „O privire Foarte Critică Asupra Diasporei. Dar Nu Răutăcioasă”, Doar Necesară, în EvZ, iată și linkul care a îmbujorat diaspora: http://www.evz.ro/o-privire-foarte-critica-asupra-diasporei-dar-nu-rautacioasa.html Reiterez aici simpatia sinceră pentru ziarul Evenimentul Zilei, pentru jurnalistul complet Mihnea Petru-Pârvu și mă opresc strict la considerațiile psihiatrului Gabriel Diaconu care, cunoscând fibra mentală și comportamentală a neamului s-a lansat în aprecieri cam prin bască, zic eu, asupra celor vreo trei milioane și ceva de români care gravitează, more or less, 24/24 în jurul sufletului cu frontiere al României.

Am aflat că noi, plecând, de fapt am schimbat agresorul, că suntem vai steaua noastră, că ne numărăm cei firfirei prin buzunare, stăm buluc seara la lumina unicului bec din odaie jelind de lipsuri, ne târâm rătăciți pe drumurile Damascului- după spusele autorului- și, marcați de pumnii primiți în cap, care la propriu care la figurat,  prin copilărie, venim, ca oile, în țară cu câte un pumn de gologani și cu gurile cusute. 

Eu n-am idee ce diasporă în halul ăsta a cunoscut Gabriel psihiatrul dar tare mi-e teamă că textul reflectă, în fapt, închipuirea autorului. Ceva îmi spune mie. Am citit textul de multe ori, încercând să înțeleg ce l-a făcut pe autor să scrie asemenea răutăți viscerale, ce are el cu diaspora. E un text croit să pună diaspora cu botul pe labe, să o facă să se simtă umilită. N-am garanția că leitmotivul textului, canadianul în vizită în România, chiar există. El putea fi inventat, ca personaj, și la o bere de vineri seara.

Două ipoteze am, privind rațiunile pentru care acest text a fost publicat: au fost, fie necunoaștere, fie rea-voință. O a treia rațiune, legată de injecția de insulină care să dea un boost traficului on-line al ziarului și să aducă o căruță de publicitate nici n-o iau în calcul. Echipa este prea integră să facă așa ceva.

Dacă a fost necunoaștere, e surprinzător cum Mihnea a dat la tipar o asemenea subproducție și cum a scăpat ea în ziar. Fiindcă Mihnea e umblat și cunoaște și diasporă și locuri de jur-împrejurul lumii. El știe că nu poți aduce diaspora la un numitor comun, nu poți defini diaspora ca un întreg. Diaspora ia forma vasului țării în care crește, automat noi, cei trăind pe afară, nu creștem la fel, pe unde suntem așezați.  Inspirat era să ne fi încercat textul pe facebook înainte de publicare, asta i-ar fi scutit de diletantism.

Dacă a fost rea voință și, concertat, cineva din țară sau de-afară, dorește punerea la punct, denigrarea, defăimarea, minimizarea, reducerea la câteva stereotipuri a diasporei pentru curajul de-aș fi pus amprenta, recent, în politichia României, atunci greșeala e de neiertat. 

Eu, una, nu exclud reaua-voință, din buchia textului lui Gabriel psihiatrul. 

Potențialul diasporei este imens, material, moral, din puctul de vedere al cunoașterii, în fine, din cam toate punctele de vedere. Din decență, nu și-a luat nimeni din diaspora țara înapoi, nici în noiembrie trecut și nici de-atunci. România rămâne la locul ei. Zău, un pic de atenție la stereotipurile pe care le promovați. Un deceniu a trebuit să treacă pentru ca vestiții căpșunari să scape de stigmă, știți și voi.  Diaspora din Canada, așa ursuză, necomunicativă, ocupată și cam elitistă cum e ea, înghite greu texte ca al lui Gabriel psihiatrul. Mihnea, dacă poți, ține-l în frâu pe Gabriel psihiatrul data viitoare. El habar n-are despre diasporă, tot ce-a scris a concluzionat de pe facebook, deci nu se pune.