Războiul în Orientul Mijlociu. Atacul Iranului asupra Israelului, care se confruntă cu Hezbollah, deschide cutia Pandorei; escaladarea ciocnirilor va fi plătită de întreaga lume.

Din momentul în care gruparea palestiniană Hamas și-a lansat atacul terorist împotriva Israelului, în urmă cu 362 de zile, care s-au împlinit joi (3 octombrie), lumea se întreba când își va răspândi vrăjile în restul Orientului Mijlociu cutia Pandorei deschisă în regiune.

Elementele unei conflagrații regionale erau deja prezente: Hamas făcea parte din axa actorilor locali finanţaţi de Iran, o teocrație al cărei pilon este antiamericanismul și propovăduirea dispariției statului evreiesc.

Semnele au devenit mai clare de-a lungul lunilor, pe măsură ce operațiunea militară violentă a Israelului din Fâșia Gaza răpea mii de vieți palestiniene și ducea la evaporarea sprijinirii Tel Aviv-ului.

Războiul care a aprins Orienul Mijlociu

A doua zi după asaltul hoardei barbare, Hezbollah-ul libanez a început să intensifice fricțiunile transfrontaliere cu Israelul. Nimic nou sub cerul Galileii: se luptă de ani de zile, iar ultimul război deschis a fost în 2006.

Mai apoi, au apărut houthii din Yemen, o facțiune tribală care se bucura de răgazul unei încetări a focului în războiul civil în care luptă susținuţi de Teheran.

Cu un arsenal divers de rachete și drone, au început să ţintească Israelul și, mai important, au declanșat scumpirea transportului maritim datorită campaniei lor împotriva navigaţiei în Marea Roșie. Lor li s-au adăugat grupări șiite din Irak și din Siria.

Politicienii israelieni susțin, nu fără motiv, că războiul regional era deja în derulare. Ceea ce lipsea era o ciocnire directă cu Iranul, lucru încercat în atacul inedit cu rachete și drone împotriva Tel Avivului din luna aprilie.

Chiar și așa, toată lumea s-a retras în acel moment, care a rămas în urmă. Acum două săptămâni, însă, guvernul lui Binyamin Netanyahu părea să-și fi asumat misiunea temerară de aface o reglare de conturi cu adversarii săi.

Calcule și strategii

El a început să pedepsească aspru Hezbollah-ul, ucigând o mare parte a lanțului său de comandă, începând cu liderul său, Hassan Nasrallah. Luni (30 septembrie), au început primele acțiuni terestre în sudul Libanului din ultimii 18 ani.

Acest lucru a pus Iranul la zid. Cum nu a reacţionat la execuția rușinoasă a liderului Hamas care era oaspetele noului președinte al țării, în luna ulie, ayatollahii și-au văzut acum principalul reprezentant suferind aproape singur.

Acest calcul a ghidat atacul de marți (1 octombrie) împotriva Israelului, în care 181 de rachete balistice au căzut asupra unor obiective militare. Numeric a fost mai mic decât acțiunea din luna aprilie, dar mai puternic, deoarece a folosit modele complexe de interceptare.

Aceasta a avut succes, cu ajutorul americanilor din Marea Roșie și al iordanienilor. Este un semn al alianțelor care ar putea fi pe viitor, deoarece ideea unui război limitat este deja superfluă.

Va rămâne la latitudinea reacției israeliene să determine dimensiunea următoarelor capitole. Acest lucru îi privește pe toţi, inclusiv piața globală a petrolului. Dacă Golful Persic va fi incendiat de conflicte, escaladarea lentă și sigură va prezenta o factură a fi plătită de întreaga lume.

sursa: RADOR RADIO ROMÂNIA / folha.uol.com.br