Faptul că Rusia foloseşte războiul informaţional ca pe o armă a devenit o realitate greu de ignorat.
Şi nu este un lucru neapărat nou, dar fostele „măsuri active” sau Țdezinformatsiya” şi propaganda din perioada sovietică beneficiază astăzi de noi instrumente mult mai eficiente după descoperirea internetului şi a social media cu acces global, practic gratuit şi nelimitat. Au resimţit-o direct pe propria piele numeroase state astăzi, în spaţiul post sovietic, unde dominaţia şi influenţa instrumentelor media ruse şi a ştirilor produse în Rusia este majoră, ca şi a realităţilor şi naraţiunilor create aici. Au păţit- o statele din Estul şi Centrul Europei, dar au păţit-o şi cele mai mari puteri ale lumii, cu poveşti scornite şi amplificate de tipul „fetiţă rusoaică violată în Germania de către refugiaţi” sau „soldaţi americani împuşcând Coranul”, în timp ce avansul tehnologic şi mediul online au oferit avantaje majore în ceea ce priveşte accesul direct, imediat dar şi crearea şi inocularea unor teorii ale conspiraţiei şi teme extrem de şocante şi de impact precum: SIDA e un virus de laborator creat de americani, ZIKA este o armă biologică proiectată asupra Rusiei, Statul Islamic este o organizaţie teroristă create şi finanţată de SUA (alternativ organizaţie teroristă finanţată de Turcia) şi aşa mai departe.
Oricât de aberante ar fi unele teme, oricât de gogonate ar fi unele poveşti, până la negarea şi desfacerea lor în public ca falsuri, ele creează efecte majore, mai mult, există o clasă de consumatori occidentali, nu mai vorbim în statele post-sovietice, care preiau ca atare şi acordă credibilitate specială acestor poveşti din surse obscure amplificate şi vehiculate pe social media rusă, ulterior reluate de media occidentală, dacă nu sunt plasate direct, pentru credibilitate, în media consacrată. Mai nou, avansul tehnologic acordă şi mai mult instrumentar pentru identificarea, racolarea şi condiţionarea celor care susţin o anumită idee.
Să ne înţelegem: în orice societate există procente infime de oameni care pot avea idei mai ciudate sau care cred într-o poveste sau alta, de la extratereştri la teleportare. Sunt unii care în mod natural sunt predispuşi să susţină un actor internaţional sau să acorde credibilitate unui tip de poveşti, sunt alţii care pot fi convinşi de anumite predispoziţii individuale sau psihologice să se alăture unei idei. Problema nu ar fi decât una marginală, dar instrumentarul războiului informaţional a izbutit să identifice aceşti oameni, să-i strângă împreună şi să-i utilizeze, în momente oportune, pentru a genera o acţiune comună, de exemplu ieşirea la vot. Deci problema nu e că există aceşti concetăţeni ai noştri pe toate meridianele, ci identificarea lor, aducerea în grupuri organizate, condiţionarea lor şi determinarea să facă acţiuni comune.
Ne puteți urmări și pe Google News
În acest moment, alegerile din SUA sunt un caz test pentru un nou nivel al utiliză rii războiului informaţional. Este un test prin care Federaţia Rusă îşi asumă ingerinţa în Campania electorală cu obiective încă neclare, îşi asumă formal, declarat, alteori ostentativ, de partea lui Donald Trump. Ba câteodată această vizibilitate excesivă devine supărătoare şi ridică semne de întrebare dacă nu cumva tocmai aici rezidă problema şi obiectivul: de a arăta capacitatea de implicare.
Sunt cunoscute episodul hakerilor mailurilor doamnei Clinton, episodul spargerii datelor şi mailurilor Comitetului Naţional Democrat de către hakeri ruşi (subiect abordat chiar de către preşedintele Obama), susţinerea directă a lui Donald Trump şi respingerea fără drept de apel a doamnei Clinton de către Moscova, mai nou, finanţarea şefului campaniei lui Donald Trump de către Rusia în perioada anterioară, inclusiv în perioada în care a fost consilier al lui Viktor Yanukovici. Scandaloase şi periculoase sau subiecte benigne amplificate de propaganda electorală americană, toate acestea subliniază un trend, confirmat la cele mai înalte niveluri ale administraţiei americane. Mai nou, subiectul principal îl reprezintă trolii ruşi (fabrica de troli de la Sankt Petersburg) care au constituit sau preluat platforme conservatoare şi au mobilizat un număr mare de alegători republicani pe care i-au adus la un anumit nivel de condiţionare. Speculând ruptura existentă între Partidul Republican şi candidatul său, Donald Trump, Rusia are la dispoziţie o pârghie importantă în Campania electorală pe care o poate negocia sau utiliza cu mai mare sau mai mic succes, de partea sau împotriva candidatului Republican. Dacă în cea mai sofisticată democraţie a lumii un asemenea process poate fi influenţat, iar un număr de oameni care sunt legaţi de aceste platforme – până la nivelul a câteva sute de mii – pot fi condiţionaţi, considerând diferenţa existentă de obicei între candidaţii la alegerile prezidenţiale, consacrarea unui asemenea instrument şi a influenţei aferente – chiar şi parţială sau aparentă – subliniază importanţa şi relevanţa Rusiei şi probează eficacitatea sa şi impactul utilizării sale concrete.
Opiniile exprimate în paginile
Recomandările noastre
