De ce democraţia a devenit o glumă, de ce scriitorii sunt mincinoşi şi de ce ar include România într-o proză. Regizorul şi scenaristul spaniol Ray Loriga a abordat toate aceste subiecte.

Cu ocazia participării la Bookfest, la o masă rotundă pe tema viitorului cărţii electronice, scriitorul, regizorul şi scenaristul spaniol Ray Loriga a acordat un interviu „Evenimentului zilei”, în care a declarat că toţi scriitorii sunt mincinoşi profesionişti.

Evenimentul zilei: Cum a rămas cu proiectul cu Penelope Cruz, despre care vorbeaţi într-un interviu acordat acum câţiva ani? Ray Loriga: Trebuia să joace în „Teresa, el cuerpo de Cristo” (2007) şi am schimbat actriţa din rolul principal în ultima clipă. Partitura sfintei din secolul al XV-lea i-a revenit lui Paz Vega, pentru că Penelope era ocupată cu alt film. Mi-ar plăcea să lucrez cu ea, suntem buni prieteni, dar devine din ce în ce mai complicat să o ai în distribuţie: are o carieră care o poartă prin toată lumea, nu face filme spaniole decât dacă le regizează Pedro Almodóvar, e greu şi să ai bani pentru a o plăti, şi să-şi facă timp pentru film.

Cu Pedro Almodóvar veţi mai colabora? Oh, cu el sunt superbun prieten, ne vedem şi discutăm foarte des despre proiecte. Nu cred că vom mai lucra împreună, dar nu ştii niciodată... Pedro îşi scrie singur scenariile de obicei, a făcut asta dintotdeauna, şi doar uneori vrea să lucreze cu cineva la un anumit proiect. Poate pentru că filmul pe care l-am făcut împreună era mai degrabă un thriller şi totodată o ecranizare, deci cineva trebuia să facă adaptarea, Pedro avea nevoie să colaboreze cu un scriitor, dar nu i se întâmplă frecvent.

Mi-ar plăcea la nebunie să lucrez cu el, dacă pune mâna pe telefon şi mă sună, dar nu cred că o va face. Scriu la un roman de doi ani, deci nu sunt foarte prezent în industria cinematografică la ora actuală. Dar dintotdeauna a fost aşa pentru mine: aterizez într-un proiect de film, regizez, scriu un scenariu, apoi mă întorc la slujba mea zilnică, aceea de romancier.

Care e primul ingredient de care aveţi nevoie pentru a începe munca la un roman? Pentru mine e esenţială găsirea tonului, a vocii pe care o voi folosi, nu povestea în sine. Să mă decid dacă scriu la persoana I sau a III-a, ce ritm va avea, propoziţii scurte sau lungi, dacă va fi descriptivă sau nu, dacă va progresa rapid sau nu. Apoi vine povestea şi aplicarea tonului la ea.

Sunteţi tentat să scrieţi despre România? Desigur, mi-ar plăcea foarte mult! Locurile care mă impresionează ajung în mod normal în proza mea, fie într-o povestire, fie într-un roman. Acum mă aflu în România pentru a doua oară, stau mai mult decât data trecută, vreau să călătoresc cât de mult pot şi să văd cât mai multe. Aş vrea să plasez câte ceva din experienţele mele în România undeva. Nu ca scriitor, ci ca observator.

Mai credeţi că scriitorii nu sunt demni de încredere? Absolut! Suntem cu toţii mincinoşi profesionişti. (Râde.) Ficţiunea e o minciună oricum ai da-o, chiar şi când scrii despre realitate şi lucruri pe care le-ai trăit pe pielea ta. Îţi asumi un punct de vedere, incluzi propria percepţie asupra poveştii şi îţi tragi propriile concluzii, aşa că partizanatul e inerent.

Vorbiţi despre păcate în cărţile dv. Ce relevanţă mai au în contemporaneitate? În vremurile moderne se dă o luptă în sufletul omului, între partea noastră îngerească şi aceea malignă. Regăseşti acest conflict în fiecare religie, în fiecare filosofie şi în fiecare spirit. Religiile pur şi simplu îl monopolizează şi îl redenumesc: sfinţi, demoni, afară din Rai, în Iad. Nu mă consider ca făcând parte din religia catolică, ci ca fiind parte a acestei lupte.

Cum vă definiţi orientarea politică? Asta e o întrebare grea. Are niveluri diferite. Pe cel pragmatic, nu văd altă cale în afara democraţiei, e răul cel mai mic. Totodată, cred că a devenit o mare glumă, şi noi suntem poanta, partea caraghioasă, perdanţii. Votul a ajuns să nu mai însemne nimic, de fapt, votăm pentru corporaţii multinaţionale, pentru macroeconomie. Aşa că orientarea mea politică actuală este frustrarea.

CARIERĂ

De la cronică de carte la regie

Scenaristul, scriitorul şi regizorul Ray Loriga se află la a doua vizită în România. Cărţile lui, publicate la editura „Curtea Veche”, „Eroi” şi „Căzuţi din cer”, s-au bucurat de succes, iar faptul că a lucrat cu Pedro Almodóvar nu a făcut decât să îi amplifice faima. După ce a început prin a scrie cronică de carte, Loriga şi-a publicat primul roman la vârsta de 23 de ani şi de atunci a lucrat pe bandă rulantă, ajungând la 11 volume.

A debutat ca scenarist cu „Carne tremula” (1997), de Almodóvar, apoi a regizat , în acelaşi an, „La pistola de mi hermano”, ecranizarea propriului său roman, premiată la Festivalul de Film din Bogota. La al patrulea film, a lucrat cu regizorul veteran Carlos Saura; Loriga a realizat scenariul peliculei „El séptimo día” (2004), pentru care actriţa Victoria Abril a fost nominalizată la premiul Goya.

A revenit la regie de lungmetraj abia în 2007, cu „Teresa, el cuerpo de Cristo”, cu Paz Vega în rolul principal. La discuţia de la Bookfest, moderată de redactorul-şef al editurii Art, Laura Albulescu, la care au participat şi scriitorii Doina Ruşti, Costi Rogozanu, Milagros Frias, şi Lorenzo Silva, Ray Loriga a afirmat că nu crede că volumele în format tradiţional vor dispărea.

„Cred că volumul fizic a creat o nevoie. Eu nu cred că va dispărea cartea din hârtie. (...) Mi-ar plăcea să cred că există pasiune pentru cărţi. M-aş mulţumi cu unu la sută din pasiunea pe care oamenii o manifestă pentru pornografia de pe internet, pentru cărţi”, a mai declarat scriitorul.