Duminică seara, la emisiunea România lui Cristoiu de pe România tv, realizatoarea Letiția Bădescu a făcut să fie difuzat un montaj din Declarația de presă a lui Tudorel Toader din istorica zi de miercuri, 29 martie 2017, montaj captivant, menit a confirma premiera înregistrată prin acest moment:

 Pentru prima dată după decembrie 1989, un demnitar a reuşit să țină în direct, timp de 45 de minute, o prelegere academică despre raporturile constituţionale între instituţiile statului de drept fără a fi întrerupt cu strigăte furioase de jurnaliştii din sală şi fără ca televiziunile de ştiri să vîre publicitate după primele cinci minute de discurs.

Din această strategie remarcabilă de imagine- transformarea jurnaliștilor din sală în studenții profesorului Tudorel Toader din Aulă face parte și ceea ce vorbitorul a prevenit că se va întîmpla chiar din primele clipe ale discursului:

„În intervalul de timp care a trecut, am întocmit un raport de evaluare, care are un număr de 19 pagini, deci 19 pagini, eventual şi o concluzie. Propunerea mea este următoarea: să nu citesc cele 19 pagini pentru că ne-ar lua prea mult timp, le prezint în sinteză, cât va fi necesar, voi puncta în reperele importante.”

Așadar, ceea ce a zis ministrul Justiției în direct și la oră de maxim interes ( putea să țină conferința de presă dimineață sau pe la prînz, n-a făcut-o, optînd pentru ora 18, cea la care pe vremurile teroarei Binomiste era ora ieșirii de la DNA în cătușe) n-a fost Raportul ministrului, Documentul politico- juridic, singurul cu valoare de autoritate asupra DNA și Parchetului General, ci un Discurs despre Raport. Deși ministrul l-a prezentat drept sinteză a Documentului, totuși, Discursul nu poate să țină locul Documentului propriu zis atît în planul comentariilor din presă, cît și al reacțiilor din lumea politică.

De aceea, ministrul a ținut să precizeze: „Imediat ce ne oprim, voi posta pe pagina de internet a Ministerului Justiţiei raportul complet, de unde dumneavoastră îl veţi putea descărca, îl veţi putea consulta, îl veţi putea analiza.”

După bunul obicei al pămîntului, nimeni n-a catadicsit să meargă la pagina de Internet a ministerului și să studieze sau măcar să citească în fugă Raportul de 19 pagini intitulat Rezultatul evaluării activității procurorului general al României, domnul Augustin Lazăr, precum și a procurorului șef al DNA, doamna Laura Codruța Kovesi, cu specială raportare la efectele Deciziei nr. 68/2017 a Curții Constituționale a României.

Dacă ar fi făcut asta, toți cei care și-au dat cu părerea despre inițiativa lui Tudorel Toader, ar fi înțeles că mult anunțata evaluare a celor doi a exclus pe parcurs evaluarea managementului DNA și Parchetului General, cu care ne amenințase ministrul în 12 martie 2017 seara, la una dintre televiziunile din Rețeaua PSD. Pînă la urmă, așa cum se vede din lectura Raportului, așa zisa evaluare a activității DNA și Parchetului General în cazul DNA versus Guvern se reduce la exagerarea efectelor negative ale anchetării Guvernului, cum ar fi de exemplu, aserțiunea că declanșarea anchetei penale a „determinat o stare de tensiune, de presiune psihică, chiar pe durata procesului de legiferare, creîndu-se premisele unui blocaj în activitatea de legiferare.” O exagerare în stilul campaniei mediatice în legătură cu abuzurile DNA, deoarece, din cîte ne putem da seama, „starea de tensiune” n-a oprit Guvernul de a da Ordonanța de Urgență numită a porcilor, mai precis a porcilor fiului lui Liviu Dragnea, făcîndu-ne pe noi, condeierii, cărți, să murim de ciudă că odrasla Baronului de Teleorman, devenit Baron de România, nu se ocupă cu creșterea cărților.

Preluînd pe nemestecate aprecieri de la Antena 3 și România tv, posturi anti- DNA, Liviu Dragnea, Sorin Grindeanu și alți lideri PSD, și-au exprimat dezamăgirea în legătură cu prestația lui Tudorel Toader, lăsînd să se înțeleagă că-l vor pune pe ministru în discuția tovarășilor baroni locali și centrali din CExN al PSD. În absența unei lecturi a Raportului, singurul care contează din punct de vedere juridic și politic, nimeni nu s-a întrebat: La ce s-au referit căpeteniile partidului de guvernămînt?

La Raportul propriu zis, singurul care contează, sau la Discursul pe marginea Raportului, simplă intervenție mediatică, fără nici o valoarea din punct de vedere juridic și politic?

O întrebare inevitabilă ridicată de lectura Raportului.

Astfel, comparînd finalurile celor două texte, al Prezentării şi al Raportului propriu- zis, vom constata, nu fără surprindere, diferenţe importante.

Concluziile din Prezentare se reduc la următoarele:

1) Că „nu este oportună” declanşarea mecanismului constituţional de revocare a Codruţei Kovesi şi a lui Augustin Lazăr. Altfel spus, că toate datele converg spre decizia de revocare, dar că în contextul actual intern și extern, mai ales, extern, o astfel de decizie nu poate fi luată.

2) Că ministrul Justiţiei „va monitoriza”, în fine, activitatea procurorilor din DNA, DIICOT, Parchetul General pentru a vedea dacă nu cumva lupta împotriva fenomenului infracţional să afecteze drepturile fundamentale ale omului.

Liviu Dragnea, Baronul de România, şi-a arătat dispreţul faţă de decizia de monitorizare anunţată de ministru. Aşa cum am arătat, preşedintele Klaus Iohannis a salutat-o. Rămînînd la Declaraţia de presă, înclini să-i dai dreptate lui Liviu Dragnea şi presei PSD-iste.

Între conținut și concluzii e o ruptură. Dacă mergi însă la Raport – Documentul care contează – vei constata un alt final, mult mai amplu şi cu concluzii diferite de cele ale finalului din Declaraţia de presă: „În acest context, evaluînd toţi factorii de oportunitate la care am făcut referire, cîtă vreme însăşi Curtea Constituţională a apreciat că prin soluţia de constatare a unui conflict juridic de natură constituţională şi stabilirea conduitei de urmat pentru autoritatea care a acţionat ultra vires, s-a declanşat şi realizat remediul constituţional corespunzător, precum şi în lipsa altor elemente care să fundamenteze, la acest moment punctual, convingerea existenţei unei activităţi instituţionale contrare regulilor statului de drept, nu consider oportună declanşarea mecanismului instituţional de revocare a procurorului general, respectiv a procurorului şef al DNA.

Ceea ce considerăm însă oportun, în spiritul exigenţelor statului de drept, este instituirea unei atente monitorizări/obligaţii de raportare a activităţii acestei instituţii, deopotrivă supusă Constituţiei şi legii, pentru identificarea modului în care, pe viitor, prin reprezentanţii săi, înţelege să respecte limitele legale de competenţă şi să evite transformarea acţiunilor anticorupţie într-un pericol pentru buna funcţionare a democraţiei şi pentru respectarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale.

Considerăm că o astfel de măsură nu trebuie şi nu poate fi calificată drept o încercare de ştirbire a independenţei Direcţiei Naţionale Anticorupţie, ci ca un mecanism care ar da consistenţă prevederilor art. 132 alin. (1) din Constituie, de exercitare a autorităţii ministrului justiţiei asupra procurorilor, în acord şi cu prevederile legale ale art. 69 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară.

Rezultatele negative pe linia acestei raportări pot repune în discuţie în viitor, în raport de faptele constatate, oportunitatea revocării conducătorilor instituţiilor vizate ori a altor măsuri instituţionale, în conformitate cu Constituţia şi legea.” Ce ne spune Finalul Raportului?

Că declanşarea momentului de revocare nu e oportună acum şi „la acest moment punctual” nu numai prin context intern și extern, dar şi prin faptul că problema conflictului s-a remediat prin însăşi Decizia CCR. Ca şi în Declaraţia de presă, Tudorel Toader prezintă pe larg în Raport alte cazuri în care CCR a sesizat încercarea unor instituţii de a avea mai multă putere decît le-o dă Constituţia. Nu întîmplător, ministrul le-a prezentat pe larg. Gestul a avut menirea de a demonstra că în nici un caz anterior nu s-au luat alte măsuri decît decizia de constatare a unui conflict. În viziunea - corectă – a ministrului, însăşi constatarea de către CCR că DNA şi-a depăşit atribuţiile constituţionale are rolul unei sancţionări a DNA şi a Parchetului.

2. Raportul insistă, subliniind sintagma „la acest moment punctual” , pe caracterul provizoriu al deciziei de a nu propune revocarea celor doi. Aşadar, acum și în acest caz, nu e oportună solicitarea de revocare. Înseamnă însă că ea n-ar putea avea loc? Firește că nu.

Ne o spune clar ultimele rînduri ale Raportului.

Așadar, principala concluzie a Raportului nu constă în nedeclanșarea revocării, ci în faptul că ministrul a declanşat operaţiunea de monitorizare a DNA pentru a verifica dacă nu cumva lupta împotriva corupţiei se transformă „într-un pericol pentru funcţionarea democraţiei şi respectarea drepturilor omului”.

De altfel, chiar din primele rînduri, Raportul ține să sublinieze că „scopul eva luării a fost acela de a determina, prin prisma constatărilor Curții Constituționale și a efectelor pe care decizia acesteia le produce, conduita de urmat pentru ministrul Justiției” în contextul în care actitivitatea procurorilor se desfășoară, potrivit Constituției, sub autoritatea ministrului Justiției.

Iar dacă se constată că DNA comite abuzuri, e posibilă cererea de revocare. Pentru cine ştie să citească lucrurile sînt clare:

Raportul e un cartonaş galben arătat Codruţei Kovesi.

Dacă ne gîndim la imaginea DNA de pînă acum, la susţinerea necondiţionată a Codruţei Kovesi de către Divizia Presă, la declaraţiile lui Klaus Iohannis că e mulţumit de activitatea Codruţei Kovesi şi a lui Augustin Lazăr, anunţul că activitatea DNA va fi monitorizată de ministrul Justiţiei şi, în caz de încălcare a drepturilor omului, nu va ezita să ceară revocarea, are valoarea unei Lovituri uriaşe date Codruţei Kovesi şi DNA.

Pentru prima dată în ultimii 12 ani cineva care nu e nici Parlament, nici Preşedinte, nici premier, ci doar ministrul Justiţiei, anunţă că va monitoriza activitatea DNA de luptă împotriva corupției din perspectiva respectării drepturilor omului.

Ar fi fost normal ca:

1) Codruţa Kovesi să sară în sus de cîţiva stînjeni şi să pornească în pelerinaj pe la televiziunile de casă pentru a face gură împotriva acestei monitorizări, denunțînd-o drept presiune asupra procurorilor DNA.

2) Divizia Presă a Binomului să ia foc şi să ardă zile întregi.

3. TeFeLiștii să ocupe nu numai Piața Victoriei, ci și întreg Bucureștiul, pînă la Șoseaua de centură, plină de gropi. 3) Klaus Iohannis să se declare nemulţumit de decizia de monitorizare sau măcar să tacă.

4) Liviu Dragnea, Sorin Grindeau şi alţi lideri PSD să salute anunţul.

Nimic din toate acestea nu s-au întîmplat.

1) Codruţa Kovesi n-a zis nici pîs.

2) Divizia Presă a tăcut.

3) TeFeLiştii nu s-au mai strîns în Piaţa Victoriei.

4) Klaus Iohannis s-a dat peste cap să anunţe public sprijinirea monitorizării.

5) Liviu Dragnea şi Liderii PSD şi-au exprima dezamăgirea, cînd ar fi trebuit să-și arate entuziasmul.

Ce dracu se întîmplă?!