Un sibian îneacă vipere şi alţi şerpi în alcool şi spune că, datorită veninului, licoarea este un bun medicament. Pentru Liviu Greavu, preparatul ţuicii este, aşa cum spune, un "hobby" pe care îl are de când era student la chimie alimentară în Galaţi. În '64 a făcut prima ţuică cu fructe, crescute direct în sticlă. Pentru ca acestea să nu se usuce, Liviu Greavu a găsit combinaţia chimică pentru o soluţie care să permită poamelor să se dezvolte. Ea rămâne, ca toate celelalte reţete ale sale, un secret pentru curioşii care-l iscodesc şi-l scutură de tainele reuşitelor.

Scufundatul fructelor în sticlele cu alcool este specialitatea lui, însă, de câţiva ani încoace, îneacă în pălincă vipere şi şerpi de casă sau de apă, al căror venin este folosit împotriva bolilor de plămâni şi stomac. O sticlă cu medicamentul-tărie şi câteva picături din otrava reptilelor o vinde cu 250 de lei. Pentru străini e o delicatesă, din care se înfruptă ori de câte ori au drum pe la Sibiu. Românii cu frica-n sân o păstrează, însă, ca pe un bibelou în vitrina de acasă.

Primul şarpe

„Povestea e recentă“, aşa cum spune el, dar a cucerit pe viaţă câţiva străini care i-au cumpărat marfa fără să se uite prea mult la bani. Fost marinar, îmbarcat pe vasele de pescuit oceanic, sibianul a văzut prima oară şerpi în sticlă prin anii ’70, în Gibraltar. Nu s-a gândit atunci că ideea este, pe cât de năstruşnică, pe atât de vindecătoare.

„Acum 15 ani am prins un şarpe. Întâmplător! Şi voiam să-l conserv, dar nu aveam formol. Şi am zis să-l bag în ţuică tare. Îl aveam în casă, iar cine venea la mine se speria. Uitându-mă la el, am văzut că, odată înecat în alcool, a dat veninul afară. Am tot auzit că din veninul de şarpe se fac medicamente, i-am întrebat pe prietenii mei şi mi-au zis că fiecare şarpe are câte un venin bun pentru vindecarea bolilor“, povesteşte Liviu aventura primului experiment cu reptilele. Iese la vânătoare de vipere vara, prin pădurile Sibiului: „Ele dorm la soare, pe stâncă, şi le prind cu mâna. Trebuie să ai mişcări rapide şi să le apuci de după cap, ca să nu se poată întoarce. Le bag în sticle de plastic, apoi în sticla cu ţuică“. De muşcăturile lor nu i-a fost frică niciodată, în schimb, ca să alunge orice pericol, îşi unge bine mâinile cu mujdei de usturoi înainte de a porni la vânătoare. Ştie foarte bine că mirosul nu alungă numai oamenii, ci şi şerpii.

Prima vânzare

În Piaţa Cibin din Sibiu, Liviu Greavu merge cu produsele mai mult pentru reclamă. Sticla cu ţuică de 70 de grade în care plutea vipera i-a mirat pe localnici, iar pe străini chiar i-a dat gata: „La trei zile după ce am ieşit în piaţă cu şarpele, mi-a cumpărat-o un italian. Nici n-a discutat, deşi îi cerusem două milioane jumate. El ştia că e leac pentru bolile de plămâni. Şi mi-a confirmat ce ştiam şi eu“.

Deşi nu s-a gândit la profit, sibianul şi-a luat ajutoare pentru a prinde târâtoarele veninoase. „Mi-am luat trei băieţi mai curajoşi şi am început de atunci treaba asta. Numai că ei le prindeau cu băţul“, zice „Moşul“, nume pe care i l-au dat localinicii. De când băieţii „curajoşi“ au plecat în Spania, a rămas singur să prindă vipere. Vânătoarea o va începe din nou, la vară, când ele stau cu burta la soare. Până atunci, „sunt ascunse în pământ“. Acasă, printre sutele de sticle cu ţuică aşezate prin cămări, vitrine şi rafturi, bărbatul se mândreşte cu ideile care i-au adus, de-a lungul timpului, cei mai mulţi prieteni. Ograda, locul unde parchează motocicleta cu care merge la piaţă, e suficient de mare pentru cazanele de inox, teascul şi alte lucruri cu care îşi macină toamnele prin curte.

Un hobby de 44 de ani

Pentru că pensia îi lasă mult timp pentru „hobby“, Liviu Greavu merge la târguri şi expoziţii. Aşa cum spune, a devenit „comod“ şi nu se deplasează în afara judeţului, dar clienţii vin singuri. Prietenii din străinătate, din Danemarca sau Finlanda, îi mulţumesc pentru leacurile cu grade multe. Cu toate astea, cele mai multe vipere le-a vândut turiştilor italieni veniţi în vizită.

Legătura cu aceştia s-a păstrat prin recunoştinţă şi câteva felicitări, trimise de sărbători la Sibiu. În colecţia de acasă, Moşul mai păstrează o singură ţuică cu şarpe, asta pentru că toate celelalte şi-au găsit imediat cumpărătorii.

Prima sticlă făcută în gospodăria lui n-o va vinde, însă, niciodată. Este un record personal, cu opt pere într-un recipient, făcut în ’64. Deşi a primit oferte bune pentru ea, Liviu Greavu zice că n-o va da nici pentru o avere. Cei mai mulţi bani, pe care i-a luat dintr-un foc, au fost 23 de milioane pentru o singură sticlă. „Cerusem 25, dar am mai lăsat“, spune el.

"Acum 15 ani am prins un şarpe. Întâmplător! Şi voiam să-l conserv, dar nu aveam formol. Şi am zis să-l bag în ţuică tare.", Liviu Greavu, producător

AVERE. Cămara lui Liviu Greavu, locul unde îşi ascunde secretele

RAIUL DIN SIBIU

„Lucrez cu natura“

Pentru ceea ce face, bărbatul vrea să ajungă în Cartea Recordurilor. Nu ştie care e procedura, dar ar împărţi câştigul cu cel care l-ar ajuta cu hârtiile. Până atunci, Liviu Greavu îşi petrece nopţile meşterind la modelele noi de podoabe pentru sticlele de ţuică, pe care le caută în cele mai ascunse crame şi pivniţe din Sibiu. Când găseşte ceva „mai deosebit“ în comerţ, cumpără fără să stea pe gânduri. Însă la târgurile de vechituri găseşte cele mai frumoase sticle. Tricolorul nu lipseşte de pe recipiente, ca semn al calităţii.

Pentru înfrumuseţarea lor, decupează mesajele de pe dozele de bere, iar rusticul se face cu oase de peşte şi sfoară răsucită în jurul gâtului sticlei. Din cutiile mari, în care păstrează ornamentele, Liviu Greavu alege mărcile „De luxe“ sau „Calitate superioară“. Ştie mai bine ca oricine că ambalajul şi partea estetică ajută mult la vânzare. Mulţumit cu toate de lângă casa lui, bătrânul spune că, orice reţetă- minune ar avea, numai Dumnezeu îi poate decide producţia într-un an, asta pentru că „lucrează numai cu natura.“

Înţelegere pentru hoţi

Moşului nu-i este frică de „hoţii“ de secrete care ar putea face o afacere pe spatele ideilor lui.

Nu şi-a înregistrat marca de ţuică, nici nu încearcă s-o omologheze: „Pentru mine e doar un hobby. De ce să n-o fure? S-o fure!“.

Are doar certificat de producător, asta pentru că o afacere mare îl sperie: „Nu pot să fac multe. Asta ar însemna să am o livadă mare, să mă trezesc la şapte dimineaţa, şefi pe cap, impozite, iar eu sunt pensionar. Nu-mi trebuie nimica!“.

Sticlele personalizate, pe care îşi lasă şi semnătura ca pe o pecete, rămân singura avere. Albumului cu fotografii, surprinse la muncă, în livadă sau în casă unde meşteşugăreşte reţete, i-a dat cel mai sugestiv nume: „Eu în Rai“.

"Nu poţi desface dopul dacă nu tai tricolorul. E ca un sigiliu. Ideea asta mi-a venit acum vreo zece ani.", Liviu Greavu, producător

MESAJE PENTRU PRIETENI „Intră treaz şi ieşi cum poţi“

Şi-a sărbătorit ziua de naştere odată cu preşedintele Băsescu, cu care a fost coleg de flotă. „Eu la alimentare, el la comandament. În flota care a fost, că acum nu mai este“, râde bărbatul. Pe prieteni îi cinsteşte oricând, ba chiar le-a lăsat un mesaj, scris cu carioca, pe uşa de la intrare: „Intră treaz şi ieşi cum poţi“. În bucătăria oricând deschisă pentru ei, lui Liviu nu-i place să lucreze singur. Pe lângă noaptea care îi stă oricând alături, mai are muzica radioului şi pe dalmaţianul Lady. N-a reuşit să-şi dea hobby-ul mai departe către singurul fiu, mult prea preocupat de cifre şi calculatoare. „Nici nu vrea să facă, nici nu vrea să bea. Aşa-s economiştii. Le plac prostiile din ziua de azi“, crede Liviu. Despre ceea ce face vorbeşte cu modestie: „Pierd timpul. Nu trăiesc din asta, dar mai câştig şi câte ceva“, spune el, împăcat cu timpul şi pensia.

DESIGN. Sibianul îşi decorează singur sticlele