Oficialii de la Pentagon sunt tot mai îngrijorați că un atac cu rachete al regimului Kim Jong-un ar putea copleși apărarea Coreei de Sud.

Șefii armatei americane i-au dat credit lui Donald Trump pentru amplasarea în Coreea de Sud a ultra-performantului sistem antirachetă THAAD (Terminal High Altitude Area Defense), capabil să detecteze și să distrugă o rachetă inamică înaintea ca aceasta să pătrundă în atmosferă, însă susțin că această măsură este departe de a fi eficientă, se arată într-o analiză a Asia Times.

Un important comandant de la Pentagon a declarat:

„Dacă izbucnește războiul, nu suntem pregătiți pentru un atac total cu rachete al Coreei de Nord – și mă tem că nici nu vom fi pregătiți vreodată – dacă ne bazăm doar pe sistemul antirachetă.”

Potrivit unei recente estimări a George C. Marshall, Coreea de Nord are un arsenal de peste 1000 de rachete, care pot fi dotate cu focoase nucleare, radioactive, chimice sau biologice, iar dacă este lansată o salvă masivă, este puțin probabil că toate rachetele vor putea fi interceptate, a afirmat oficialul citat.

Și fie și o singură rachetă reușește să pătrundă prin acest scut, aceasta se numește eșec, spune acesta.

Aceasta a fost una dintre temele abordate de secretarul de stat american Rex Tillerson la Tokyo, joi; șeful diplomației de la Washington a declarat că 20 de ani de negocieri cu Coreea de Nord pentru demilitarizarea acesteia nu au dus la nici un rezultat.

Tehnologie veche de câteva decenii  apărarea împotriva rachetelor – care seamănă cu tentativa de a lovi un glonț cu alt glonț -  reprezintă o sarcină dificilă chiar și pentru cele mai performante armate din lume, inclusiv cea americană.

Washingtonul a cheltuit peste 300 de miliarde de dolari pe diferite tipuri platforme de apărare antirachetă, inclusiv Inițiativa de Apărare Strategică (SDI), cu rachete plasate în spațiu, cunoscută și ca Războiul Stelelor.

Eforturile mai recente ale Statelor Unite s-au concentrat mai ales asupra sistemului de rachete Patriot, folosit în primul Război din Golf, asupra sistemului AEGIS plasat la sol și pe mare, și a platformei THAAD.

Și în timp ce Washingtonul cheltuiește mulți bani și timp, resurse și capital politic, pe sistemele de rachete, adevărul este că numeroși experți din comunitatea americană de Apărare și-au exprimat îndoielile față de eficiența acestora – mai ales când este vorba de Coreea de Nord.

Oficialul de la Pentagon spune:

„Nu va fi niciodată ‘scutul antirachetă’ la care mulți au visat. Toți adversarii Statelor Unite știu asta. Ei știu că a avea mai multe rachete decât interceptoare reprezintă o cale sigură spre succes, iar sistemele de ținte false nu fac decât ca problema să fie și mai gravă.”

Sursa citată susține că se pune prea mult accent pe rezolvarea problemei apărării antirachetă, iar această problemă se va agrava pe măsură ce tot mai multă țări vor dezvolta sisteme tot mai sofisticate de rachete cu raze de acțiune tot mai lungi.

„Coreea de Nord este doar o mică parte a unei provocări vechi de un deceniu care se află în fața noastră.”

Un raport recent din New York Times vorbea despre eforturile din spatele platformelor antirachetă standard, în ideea de a folosi armele războiului cibernetic pentru a deruta, sabota sau abate rachetele nord-coreene.

Deși mulți au pus la îndoială afirmațiile din NYT, totuși mai mulți oficiali de la Pentagon au recunoscut că acesta ar fi un efort necesar.

În 2013, într-un editorial pentru Foreign Policy, Amiralul Jonathan Greenert și Generalul Mark Welsh, concentrându-se pe problema anihilării capabilităților rachetelor chineze, scriau:

„Realitatea este aceasta: trebuie să derutăm, să sabotăm sau să ucidem ‘arcașul’ sau lansatorul de rachete, înainte ca aceste arme să ajungă în aer.”