În „Ia pastila SRS!” de ieri, am pus o întrebare, cred eu, de bun simț. M-am întrebat pe cine definește summit-ul NATO care tocmai s-a încheiat drept principalul adversar în plan geostrategic. Este China sau este Federația Rusă? Pe ambele fronturi, alianța, cât o fi ea de tare, nu se va putea lupta. Prin urmare, e important de știut care este ținta numărul unu. 

În mod straniu, summit-ul NATO nu a dat vreun răspuns cât de cât concludent acestei dileme. A bălmăjit-o. Ne-am despărțit de acest așa-zis istoric summit NATO fără ca, în plan geopolitic, noi, cetățenii umili ai celei mai importante alianțe militare și politice de pe planetă, să știm cine este în definitiv dușmanul numărul unu. Personal, eu nu cred că ne împinge altcineva decât diavolul pe la spate să ne identificăm în permanență un dușman. Și tot personal mă îndoiesc că, în viitor, dușmanul numărul unu al națiunii române ar fi Federația Rusă. Și cu atât mai puțin China, cu care nu am avut vreodată vreun litigiu de împărțit. Dar ce cred eu, ca simplu muritor și plătitor de taxe, are mai puțină importanță. Mai grav este că nici greii acestei lumi, deplasați pe banii cetățenilor din statele respective la Bruxelles, nu au reușit să dea un răspuns concludent. În sensul că nu ne este clară ținta numărul unu. E Rusia sau e China?

În schimb, ceea ce am observat este că, rând pe rând, toți liderii de state și, în final, reprezentanți ai Uniunii Europene au țintut morțiș să se tragă în poză cu Joe Biden. Joe Biden este ultimul președinte ales al Statelor Unite, desemnat în această funcție în condiții extrem de controversate și care i-a succedat lui Donald Trump. Donald Trump a fost singurul președinte din istoria recentă a Statelor Unite care nu a declanșat și nu a escaladat vreun război. Iar acum ce am putea să credem? Că Joe Biden și-a pus pe el armura de cavaler al Apocalipsei și a decis, pentru prima dată, că Statele Unite, împreună cu aliații ei, trebuie să lupte în viitor simultan pe două fronturi: împotriva Federației Ruse și împotriva Chinei. Iar liderii statelor NATO au lăsat această decizie pe mâna octogenarului american. 

În numele cui se întâlnește Joe Biden cu Vadimir Putin? Pe cine reprezintă el în dialogul extrem de important care va avea loc? Este un eveniment istoric, care poate destinde relațiile dintre Federația Rusă și statele NATO sau, dimpotrivă, le poate inflama și mai mult. Are Joe Biden vreun mandat în acest sens din parta reprezentanților statelor NATO? Sau din partea mai marilor Uniunii Europene? În mod cert, nu. Nu există niciun mandat explicit și niciun mandat implicit. Joe Biden nu poate trata cu Putin decât relația ruso-americană. Și vom vedea ce va ieși la capătul discuțiior. Înainte însă să debuteze acest dialog programat la Geneva, e bine să știm că, în interiorul statelor NATO, la acest capitol al raporturilor cu Federația Rusă și chiar a raporturilor cu Statele Unite, pe agenda de lucru există chestiuni extrem de controversate. Să le enumerăm succint. 

1). Statele Unite au rupt acordul economic cu Uniunea Europeană. Acest eveniment complică imens relațiile dintre statele membre UE și Statele Unite în plan comercial. Ruperea acestui tratat înseamnă implicit o distanțare și nu o apropiere a pozițiilor dintre Statele Unite ale Americii și statele unite ale Europei. 

2). Relațiile Statelor Unite cu membrii UE sunt diferențiate. Se poate afirma pe bună dreptate că unele state din Europa Centrală și de Est, între care și România, au devenit parteneri strategici ai Statelor Unite și acționează cu acest statut într-un mod mult mai fidel decât statele din nucleul dur al Uniunii Europene. Privind lucrurile în oglindă, vom spune că dependența României, de pildă, față de Statele Unite este mult mai mare decât dependența Germaniei, Olandei, Italiei, Spaniei ș.a.m.d. 

3). În consecință, și raporturile cu Federația Rusă ale statelor Uniunii Europene sunt diferite față de raporturile între Federația Rusă și Statele Unite. Uniunea Europeană este mult mai legată economic de Federația Rusă decât Washingtonul. Dar și în interiorul Uniunii Europene trebuie nuanțate. Germania, de pildă, și-a stabilit o strategie pe termen lung din parteneriatul cu Federația Rusă, mai ales în ceea ce privește importul de energie. Acest parteneriat comercial, economic, generează și un parteneriat politic. Austria este în aceeași situație și, în condițile în care încearcă din răsputeri să devină un hub energetic pentru Europa Centrală și de Est, deși nu produce din subsolul ei nici măcar un metru cub de gaz, este la rândul ei din ce în ce mai dependentă de Federația Rusă. 

4). Vladimir Putin are așadar un teren de joacă excelent – și de manevră în același timp – în Uniunea Europeană, independent de poziția Washingtonului.

5). Federația Rusă, cum-necum, domină în continuare Marea Neagră, indiferent cât se screm alte puteri să schimbe situația și, în parteneriat cu Turcia, care continuă să fie membru NATO, dar nu este și membru UE, și parțial cu Grecia începe să devină o prezență din ce în ce mai activă în Mediterană și în Egee. Și asta în timp ce Statele Unite sunt departe. În anumite momente, din ce în ce mai departe. În parteneriat cu China, Federația Rusă construiește o axă mai întâi energetică și apoi economică și militară extrem de importantă, care la o adică ar putea răspunde în comun unei provocări militare a Statelor Unite. Iar în ecuație mai trebuie introdus în mod obligatoriu Iranul, o altă putere regională, care tinde să devin putere globală. 

6). Fără a mai lua în calcul alte detalii, în ecuație vor trebui introduse India, Indonezia, America de Sud și Africa, ca să nu mai discutăm de alte state din Asia și Orientul MIjlociu, ale căror interese sunt din ce în ce mai apropiate de axa Moscova-Beijing.

În aceste condiții, ce șanse are Joe Biden de a-l îngenunchea pe Vladimir Putin? Care sunt atuurile cu care merge el la masa de negocieri? Forța militară a Statelor Unite? E o carte de jucat. Numai că această forță militară este din ce în ce mai contrabalansată de ceilalți. Economia Statelor Unite? Statele Unite și-au pierdut supremația în plan economic. În plus, au cele mai mari datorii publice pe care le are vreun stat pe planeta Pământ. Pe care nu și le mai poate plăti niciodată. Mai rămâne avansul tehnologic și militar. Acesta nu este în acest moment contrabalansat cu succes de niciunul dintre adversarii virtuali ai Statelor Unite. Dar este contrabalansat din plin de toate celelalte la un loc. 

Deci cine va îngenunchea pe cine la Geneva dintre cei doi titani politici? Cine va ieși în câștig?