PULSUL PLANETEI. Suedia într-o dilemă existențială: Apărare prin sine însăși sau aderarea la NATO

Suedia și-a redeschis cărțile de planificare din perioada războiului rece după ce, în urmă cu circa 3 luni, s-a confruntat cu o alertă privind prezența unui submarin rus care testa apărarea proprie și capacitatea de penetrare în spațiul defensiv al său. Incidentul – negat de partea rusă – a fost îmbrăcat de Stockholm sub forma fricii de repetarea unui eveniment de tip Kursk, scufundarea unui submarin și evitarea alertării forțelor de salvare din toată regiunea baltică de către Rusia, pentru a păstra secretul acțiunilor sale, o gafă de gestiune a unei crize din perioada de debut a președinției lui Vladimir Putin.

Astfel, modelarea crizei din 1981, când un submarin rus testa apărarea suedeză, a fost readus în prim plan. El a stat la baza înființării în Suedia a studiilor de decizie în criză ale Universității Regale de Apărare, care mai are în portofoliul său de analize și cazul Kursk. Iată că evenimentele de acum 3 luni au reaprins discuția privind regulile de angajare și, în subsidiar, pe cele privind opțiunile de securitate ale Suediei, în contextul în care în urmă cu doar două săptămâni, Finlanda vecină și aliatul său în inițiativa nordică, s-a confruntat cu un incident similar.

Având în vedere reapariția unor focare de conflict și sporirea intempestivă a amenințărilor în perimetrul proxim al Suediei, statul nordic nu are la îndemână decât două opțiuni: revine la politica de înarmare prin mijloace proprii, ceea ce ar presupune supradimensionarea imediată a bugetelor apărării, fie se apropie de NATO, beneficiind astfel de umbrela articolului 5, respectiv solidaritate și indivizibilitate a securității statelor membre.

Dacă va opta pentru varianta menținerii neutralității, discutată deja amplu atât la Stockholm cât și în Finlanda, Suedia ar trebui să ștergă cu buretele evoluțiile din ultima decadă din domeniul apărării. Costurile exorbitante ar viza refacerea întregii infrastructuri de apărare, respectiv a bazelor militare și a mijloacelor de producție proprii ce au alimentat un sistem militar de reală amploare. Eforturile financiare necesare numai apărării provinciilor din nord, precum Gotland și Norrbotten, sunt copleșitoare, de aceea se pune serios problema reconsiderării poziției de neutralitate a Suediei. În cifre, revenirea Suediei, numai la nivelul capacității militare din 1990, reclamă înfințarea de 77 noi batalioane, achiziționarea a 220 aparate de zbor, precum și angajarea/ antrenarea a peste 102.000 de soldați.

Serviciul militar obligatoriu. România trebuie să-și întărească sistemul de apărare

Românii nu scapă de noi impozite. Categoriile ce vor fi vizate să rămână cu mai puțini bani

Dincolo de postura tradițională conservatoare, când vine vorba de ralierea la alianțe, Suedia nu dispune de o marjă de manevră prea amplă, pentru că este greu de digerat scenariul conform căruia clasa politică de la Stockholm va disloca sume imense de bani pentru refacerea unui sistem defensiv supradimensionat. Singura opțiune de consolidare autentică a apărării teritoriale este reprezentată de aderarea la NATO. O astfel de opțiune ar permite în mod automat Suediei să investească inteligent în apărare tocmai pe acele zone cu carențe la nivelul organizației, astfel încât securitatea noii țări membre și a Alianței să sporească deopotrivă.

Avantajele sunt mutuale, iar Suedia va putea în primul rând să renunțe la o serie de componente grele de artilerie, a căror întreținere este extrem de scumpă, concentrându-se pe acele structuri tradiționale cu care s-a evidențiat pe fronturile din Afganistan sau în Balcani. Apartenența la Alianță ar permite statului scandinav să investească masiv cu precădere în domenii de nișă, unde are capabități tehnologice relevante, precum submarine, aparate de zbor și forțe expediționare.

Un raport recent elaborat de diplomația suedeză arată că aranjamentele sale de securitate o plasează într-o postură cvasi-similară cu aliatele NATO în relația cu terțe state, în vreme ce beneficiile ce ar decurge din statutul de membru lipsesc, Suedia are un Parteneriat Nordic întărit cu Finlanda, Danemarca și Norvegia, ce presupune deja apărare comună, dar și un parteneriat strategic cu Polonia. În acest context, se impune reluarea dezbaterii privind parteneriatul strategic România-Suedia, lansarea trilateralei Suedia-Polonia-România similară celei sudice, Polonia-România- Turcia și intrarea Suediei în NATO. O asemenea opțiune ar consolida substanțial flancul Estic al Alianței.

Opiniile exprimate în paginile ziarului aparțin autorilor.