Opinii EVZ
PULSUL PLANETEI. Strategia Rusiei în Siria: interesele geopolitice ascunse sub o mare perdea de fum a combaterii ISIS
Mișcarea bruscă a Federației Ruse în Siria a surprins din nou lumea, tocmai pentru că o autocrație ca cea a lui Putin cu organisme democratice decorative poate reacționa extrem de eficient când se ordonă o acțiune de natură militară, chiar dacă orice acțiune în afara teritoriului național e considerată în Rusia de majoritatea populației o impunitate, iar de forțele armate un calvar.
Așa s-a ajuns la acțiunea de militarizare a estului Mediteranei, a porturilor și a facilităților militare devenite baze ruse de facto în zona alawită din Siria.
Strategia Rusiei în Siria este, totuși, acoperirea intereselor sale majore, strategice, sub o mare perdea de fum. Rusia susține că este în Siria la cererea lui Bashar al Assad, „singura țară prezentă cu trupe legal, la cererea autorităților siriene legitime”, pentru combaterea ISIL - Statul Islamic din Irak și Levant denumită Daesh sau ISIS – Statul Islamic din Irak și Siria, autointitulată Statul Islamic. În a doua lectură, pentru cunoscători, Rusia sprijină aliatul său sirian, pe Bashar al Assad, acum, când acesta nu mai reușește să apere nici măcar treimea de teritoriu pe care o mai controlează, locuită majoritar de alawiți, așa numita „Siria utilă”, cum o numeau francezii. Ce rămâne e Siria sunită, a deșertului, a munților, fără ieșire la mare, dependentă de vecini și complet neguvernabilă.
Suntem într-o perioadă în care luciditatea trebuie să fie cuvântul de ordine, oricât de costisitor al fi pusul degetului pe rană. Dacă nu suntem lucizi, suntem condamnați să plătim eternalmente surprinderea noastră față de gesturile Rusiei. De aceea e nevoie să trecem și la al treilea nivel de lectură pe care îl propun aici: Rusia nu se află în Siria pentru a combate ISIL (nici nu o face, la început neexistând nicio atingere adusă organizației, ci doar combatanților anti-Assad) nu e aici să combată terorismul (de ce ar ataca trupele Armatei Siriene libere pregătite de CIA sau de Turcia), nici măcar nu e aici să-l apere pe al Assad. Dacă ar avea garanțiile preeminenței geopolitice pe care o impune, l-ar sacrifica pe acesta a doua zi, dar azi liderul sirian servește pentru a așeza o parte siriană la masa de negocieri unde Rusia va impune propriile linii pe baza forței armate de pe teren și a avantajelor geopolitice deja prezervate. Cu Rusia nu se negociază, ci ea impune interesele proprii. Democratic, firește, cu respectarea regulilor dreptului internațional, nu-i așa?
În fapt, Rusia a venit în Siria cu capabilități militare pentru a bloca spațiul aerian și naval al Estului Mediteranei. Pentru a crea o zonă de interdicție de acces pentru capabilitățile militare occidentale. Pentru a presa Turcia. Pentru a forța și îngenunchea Israelul. Pentru a bloca tranzitul eventual de hidrocarburi din Estul Mediteranei către Europa sau pentru a-l controla. Pentru a-și salvgarda afacerea cvasimonopolului aprovizionării cu gaz și al controlului prețurilor pentru Europa. Pentru a mai face un pas spre „mările calde”, după Crimeea. Și pasul anunță și posibilitatea ca, pe viitor, și alte asemenea enclave militarizate sub control rus să fie create în Mediterana.
În timp ce Europa e ocupată cu migranții și diviziunile de păreri dintre membrii săi, Rusia a jucat la două mâini și viitorul Ucrainei și al prestigiului marilor puteri europene, Franța și Germania, promițând flexibilitate pe Siria și obținând totul în Estul Ucrainei. Inclusiv uitarea asupra anexării Crimeii, o acțiune acceptată de facto la un asemenea nivel încât nu mai este pomenită nici măcar într-un comunicat final al unei reuniuni vizând Ucraina.
Uitați-vă în schimb cine discută public despre militarizarea Estului Mediteranei? Cine constată că armamentele venite în regiune sunt cele de instituire a unei zone aeriene de excludere, avioane de vânătoare și rachete sol-aer care nu sunt folosite în combaterea ISIL. La fel și marina rusă, prezentă în regiune. Cine se uită dincolo de perdeaua de fum și avertizează lumea că polarizarea continuă, agresiunea Rusiei continuă, de data aceasta în Siria, acolo unde o semnătură sau chemare oficială a lui al Assad nu mai reprezintă Siria, ci doar treimea alawită.
Opiniile exprimate în paginile ziarului aparțin autorilor.
Recomandările noastre
