Ministrul de Externe al Federației Ruse, Serghei Lavrov, a lansat săptămâna trecută o declarație care a șocat Europa, cu precădere Europa Centrală și de Est. El afirma, în contextul evoluției evaluărilor Agenției pentru Energie Atomică asupra raportului iranian privind folosirea capacităților nucleare, dar și în contextul discuțiilor privind viitorul Siriei și combaterea Statului Islamic, că SUA ar fi transmis semnale privind o relansare a relațiilor bilaterale.
Mai mult, spunea Lavrov, SUA ar regreta anularea întâlnirii Comisiei Prezidențiale americano-ruse, celebra succesoare a Comisiei Kennedy-Hrusciov, denumită „Comisia ultimei șanse”, un grup de politicieni, experți și negociatori reprezentanți ai celor două președinții, sovietică și americană, menit să negocieze și să clarifice elementele cele mai dificile în relațiile dintre cele două țări, cele mai sensibile, anticipând lansarea unui război sau escaladarea militară dintre ele. Astfel, am aflat în premieră că această comisie nu s-a mai reunit după anexarea Crimeii de către Federația Rusă, activitatea sa fiind suspendată ca sancțiune a nerespectării de către Federația Rusă a angajamentelor sale în cazul acordurilor de Securitate europeană și a dreptului internațional, cu precădere cele referitoare la respectul pentru suveranitatea, independența și integritatea teritorială a statelor semnatare ale acordurilor de la Helsinki și membre OSCE și neutilizarea forței pentru modificarea frontierelor din Europa.
O asemenea afirmație puternică amenința să reprezinte o repoziționare a Washingtonului, care să privilegieze sprijinul Federației Ruse în marile dosare internaționale în care Rusia putea ajuta, mai ales că Moscova preia de la 1 septembrie președinția Consiliului de Securitate al ONU, în detrimentul susținerii SUA pentru Ucraina și pentru inversarea anexării Crimeii. Însă semnalul era mai degrabă destinat creării de disensiuni în rândul statelor occidentale și a suspiciunilor pe relația transatlantică, pentru că era puțin probabil ca, intrată în an electoral, înaintea alegerilor generale și Prezidențiale din noiembrie 2016, SUA să riște o modificare atât de spectaculoasă și riscantă a politicilor sale.
Reacția nu s-a lăsat așteptată pentru a demitiza definitiv o asemenea perspectivă și a expune înțelegerea greșită a semnalelor transmise, ca să nu spunem pe șleau manipularea și minciunile din discursul lui Lavrov: „Statele Unite ale Americii intenţionează să continue politica actuală faţă de Rusia, care prevede o cooperare selectivă cu Moscova. Acolo unde putem coopera, unde interesele noastre coincid, unde putem interacţiona în cadrul sistemului internaţional, totul este în regulă. De exemplu Acordul cu Iranul, unde interesele noastre au coincis într-o mare măsură”, a declarat subsecretarul de stat american pentru afaceri europene şi euroasiatice, Victoria Nuland.
În același timp, pentru a fi foarte clară și a evita echivocul și interpretările, doamna Nuland a adăugat: „Noi nu suntem pregătiţi să schimbăm principiile şi regulile sistemului internaţional şi Statutul Organizaţiei Naţiunilor Unite atunci când acestea nu se potrivesc cu interesele Rusiei. În acelaşi timp, SUA va continua să colaboreze cu Moscova în acele domenii în care se poate şi atunci când se poate.”
Practic SUA anunță o abordare selectivă a relațiilor cu Federația Rusă, în care Washingtonul și Moscova se confruntă atunci când sunt încălcate principiile, valorile, regulile dreptului internațional dar și angajamentele luate de Federația Rusă pe plan internațional. Apoi cele două state sunt în competiție, acolo unde au interese divergente în vreo parte a lumii sau acolo unde abordează diferit soluțiile la conflictele existente. În fine, cei doi actori colaborează acolo unde interesele lor coincid și unde sunt respectate regulile internaționale. Preşedinţii Rusiei şi SUA s-ar putea întâlni, în luna septembrie 2015, în marja lucrărilor celei de-a 70-a sesiuni a Adunării Generale a ONU, la New York.
Recomandările noastre
