Opinii EVZ
PULSUL PLANETEI. „Noi vrem egalitate, dar nu pentru căței!” Teza imigranților, solidaritatea Europei și teoriile comportamentului neeuropean în Estul Europei
Valuri de cerneală au curs în criza imigranților, în legătură cu pozițiile diferitelor state în această criză, cu referință directă la „scindarea Europei între Est și Vest”, „comportamentul neeuropean al unor state”, Președinte Franței, Francois Hollande, vorbind și despre punerea în discuție a viitoarei apartenențe a acestor state la UE.
Această retorică ne duce direct la fabula lui Grigore Alexandrescu, Câinele și cățelul, în care lupta pentru egalitatea și solidaritatea în rasa canină se ducea cu nuanțe, câinii luptând pentru egalitate, dar nu pentru căței. Și cred că era momentul ca acest subiect să fie ridicat cu voce tare și rostit cu greutate.
Presa europeană occidentală și cea apropiată Comisiei Europene ne spune pe toate vocile că „Criza refugiaţilor, similară, din punct de vedere moral, cu cea monetară, a adâncit definitiv vechea breşă Est-Vest. Opoziţia finală a ungurilor, cehilor, slovacilor şi românilor a evidenţiat şi mai mult problemele de solidaritate ale Europei, ieşite deja la iveală pe parcursul crizei economice. (...) Cine caută un bun exemplu de slăbiciune, care să afecteze Europa, nu trebuie decât să privească kilometricul gard dintre Serbia şi Ungaria. Astfel, pe continent vor apărea, curând, mai multe garduri similare celor din Războiul Rece: acestea există deja în Ceuta şi Melilla, Cipru, Grecia şi Bulgaria, fiind prevăzută construirea altora în România şi ţările baltice.
” Câteva precizări: gardurile nu le-au ridicat general toate statele europene, nici măcar cele Est europene, ci sunt doar apanajul unui mod de abordare(cu care personal nu sunt de acord, dar nici nu cred că trebuie să marcăm o critică de plano, deși principial credeam că nu va mai fi nevoie de o asemenea procedură). În schimb, ceea ce putem spune este că și noi putem întoarce oglinda partenerilor occidentali și să vedem câtă solidaritate a fost, în alte momente, cu nevoile europene ale statelor noi membri. Cât de europeni au fost unii lideri și reprezentanți oficiali ai unor state care ne spuneau „luați-vă cetățenii acasă”, „luați-vă tiganii acasă”(apelativul politically corect de romi dispărea în cazul enervării extreme a partenerilor nostri strategici de atunci) „Țineți-vă romii acasă”, când ne anunțau că nu există cetățenie europeană și că problema integrării romilor e doar a statului de proveniență, nu și a celui de rezidență sau când făceau planuri de eradicare si expulzare exclusiv pentru romii români, cu ștampila Ministerului de Interne.
Ne puteți urmări și pe Google News
România a avut o poziție consolidată, bazată pe date pe care le putem discuta - pentru că și aici estimarea pare a fi fost fie optimistă, fie asumat perdantă. Însă mai grav e că nu a existat nici un fel de discuție, nici un fel de negociere și nici un fel de mesaj pozitiv, din contra, am apărut alături de cele mai refractare state, fapt care anulează argumentele de responsabilitate pe care le-am formulat, spunând că nu e vorba despre a primi refugiați ci de a stăvili o invazie, un exod modern, o migrație dirijată, și că nu e doar despre cazarea și hrănirea doi ani a unor amărâți fugiți din fața războiului, ci despre grupuri organizate de avangardă a unei migrații pregătite să țintească nu liniștea și fuga de război, ci banii buni, sumele și condițiile cele mai avantajoase la nivel european. Că nu noi am generat valul și că e normal să ne gândim la integrare, învățare, asimilare, servicii necesare acestor refugiați legali, dar și la respingerea imigranților ilegali și apărarea frontierelor Europei, parte a acquis-ului european.
Mi se pare extrem de gravă poziția comisarului nostru european (apropo, mai știe cineva că avem comisar? În afară de plimbările prin țară, ajută la ceva sau concluzionăm că am dat pe pierderi această alegere a doamnei Crețu?) care își condamnă poziția țării și se simte tristă când țara sa „nu dă dovadă de solidaritatea” de care e nevoie. Și nimeni nu a făcut nici o remarcă, în primul rând Președintele, Premierul al cărui partid îl reprezintă, Liviu Dragnea sau colega sa europarlamentarul Daciana Sârbu, soția premierului. Măcar nuanțată poziția și tot trebuia gandită în alți termeni.
Și să concluzionăm: e European să ai o opinie, e European să te gândești dincolo de cote, cifre și birocrație, e normal să ai viziune, voință și să ceri membrilor spațiului Schengen să respecte propriile reguli de apărare a frontierei. E normal și europenește inclusiv să ataci la Curtea Europeană de Justiție, dacă așa consideri, încălcarea regulilor și protocoalelor europene. Neeuropenește este să nu ții cont de opinia populației, de capacitățile și asumarea deschisă a responsabilităților de către toate statele, să nu recunoști greșelile, care au dus la o situație pentru care ceri susținere și solidaritate europeană. Și mai ales să impui statelor o poziție fără a recunoaște, a pansa și soluționa vechile greșeli și vechile găuri de comportament neeuropean și lipsă de solidaritate cu cetățenii statelor est-europene. Și aici excludem orice susținere pentru poziții extreme românești și ale statelor Vișegrad, care dau naștere viitorului curent eurosceptic în regiune.
Opiniile exprimate în paginile ziarului aparțin autorilor.
Recomandările noastre
